Unii economiști și analiști susțin că lumea a atins vârful globalizării, dar există puțin consens cu privire la ceea ce urmează. Mai degrabă un tablou sumbru.
Una dintre păreri este că intrăm într-o perioadă de „deglobalizare”, în care volumul comerțului mondial scade și fluxurile de capital transfrontaliere se reduc. Un rezultat alternativ și mai probabil este acela că economia globală începe să se divizeze în blocuri concurente.
Cea mai recentă eră a globalizării a fost susținută de convingerea că integrarea economică va face ca China și fostele țări din blocul estic să devină ceea ce fostul șef al Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a numit „părți interesate responsabile” în cadrul sistemului global.
Dar China a apărut în schimb ca un rival strategic al Statelor Unite. Această rivalitate strategică îi forțează deja pe alții să aleagă o tabără, pe măsură ce lumea se împarte în două blocuri: unul care se aliniază în primul rând cu SUA(Occidentul în general) și altul care se aliniază în primul rând cu China(Rusia,Sudul Global).
Din ce în ce mai mult, opțiunile din cadrul acestor blocuri vor fi influențate de considerente geopolitice. Acest proces poate fi considerat o fracturare globală: perioada globalizării, condusă de guverne și companii care lucrau la unison, pare să se sfârșească.
Privită altfel, gobalizarea își shimbă cumva sensul – poate că SUA sau Europa nu vor înceta să mai importe majoritatea bunurilor de consum din China, dar vor interveni din ce în ce mai multe restricții comerciale și chiar războaie comerciale.
De asemenea, pe parcursul globalizării a existat o creștere uriașă a inegalității și polarizării politice. Multe națiuni nu au beneficiat de comerțul „win-win” și s-au îndatorat masiv. Cele dezvoltate au luat partea leului. Scindarea este probabil cea mai evidentă acum.
În unele aspecte, efectele fracturării vor fi profunde, cu o reordonare seismică a economiei și sistemului financiar global. Și toate companiile și investitorii se vor confrunta cu un mediu diferit, în care considerentele geopolitice vor juca un rol mai important în deciziile privind alocarea resurselor.
Fracturea globală va afecta și finanțele: retrageri ale fluxului de capital și speculații tot mai mari despre rolul dolarului american ca monedă de rezervă a lumii. Dolarul a fost un liant al globalizării.
Pin urmare, cu geopolitica din nou pe scaunul de conducere, economia mondială întâmpină un mediu incert, pe măsură ce se adaptează la noua realitate a crizelor și tensiunilor comerciale. O lume fracturată.