Globalizarea, pe ducă? Cât mai rezistă afacerile și comerțul international?

Forumul Economic Mondial de la Davos a fost locul de întâlnire și majoreta capitalismului global. Dar această cauză pare moartă. Oligarhii ruși sunt absenți. Deși unii afaceriști chinezi sunt acolo, aripile lor sunt tăiate acasă și în străinătate. Criza financiară globală, Covid, naționalismul reînviat, deteriorarea relațiilor dintre SUA și China și războiul din Ucraina au transformat în rău mediul de afaceri global.

Capitalismul este global, deoarece oportunitățile sunt globale. Dincolo de granițele naționale se află piețe de servit și resurse de exploatat. Companiile de astăzi și fluxurile transfrontaliere de bunuri, servicii, cunoștințe, finanțe, oameni, date și idei sunt produse ale acestor oportunități. Cu toate acestea, există riscuri și constrângeri.

Mediul de afaceri vede riscul în lanțurile de aprovizionare extinse și în vulnerabilitatea la perturbări. Politicienii văd amenințări din partea puterilor ostile, pierderea superiorității tehnologice a țărilor lor și pericole la adresa mijloacelor de trai ale unor grupuri importante de alegători interni.

Dependența de produse fabricate în doar câteva locuri este larg răspândită. Cum este cea a Europei de gazul rusesc. Litiul, pământurile rare și grafitul sunt extrase din trei sau mai puține țări și rafinate în cea mai mare parte în China. Cele mai sofisticate cipuri de calculator provin din Taiwan.

În general, susține un raport recent al McKinsey – preluat de Financial Times –  fiecare regiune se bazează pe comerțul cu alții pentru mai mult de 25% din cel puțin un tip important de bunuri.

Pentru 40% din comerțul mondial, economia importatoare se bazează pe doar trei sau mai puține națiuni pentru aprovizionarea cu o anumită resursă sau bun fabricat.

În plus, nu există dovezi de diversificare sistematică a celor mai mari economii în ultimii cinci ani. În cele din urmă, multinaționalele continuă să reprezinte aproximativ două treimi din exporturile mondiale.

Globalizarea se schimbă, mai degrabă decât să moară.

Rusia a ieșit parțial din peisaj, dar rămâne un mare exportator de energie. SUA a menținut tarifele lui Trump și a impus un embargo asupra exporturilor de anumite cipuri către China; este hotărâtă să facă ineficiente regulile Organizației Mondiale a Comerțului. China insistă să fie tratată ca o „țară în curs de dezvoltare”. Atitudinile și practicile se schimbă împotriva unor aspecte ale deschiderii. Se va schimba această situație?

Experiența trecută demonstrează distrugerile pe care le pot provoca războaiele și dezastrele economice. Capitalismul globalizat aproape că a dispărut între 1914 și 1945. Dacă lumea își asumă nebunii similare, oportunitățile economice vor continua cu siguranță să ghideze ceea ce se întâmplă.

Da, va exista un anumit grad de decuplare a comerțului și a investițiilor între China și Occident, în special în ceea ce privește tehnologiile sensibile din punct de vedere strategic. Cu toate acestea, decuplarea pare improbabilă și stupidă – nu doar din punct de vedere economic, ci și politic.

Din nou, o anumită diversificare a aprovizionării este rezonabilă pentru țări și companii. Dar, dincolo de un anumit punct, aceasta devine extrem de costisitoare. Dependența de câțiva furnizori din țară sau din țările învecinate s-ar putea dovedi ea însăși riscantă.

Este  imposibil să se stocheze suficiente rezerve pentru a face față oricărei urgențe imaginabile. În cele mai multe circumstanțe, o economie globală flexibilă va fi o garanție mult mai bună.

Comerțul nu poate fi limitat în mod rezonabil la propria regiune sau la „prietenii” cuiva. Pentru SUA și Europa, prima variantă ar însemna nu numai să renunțe la oportunitățile comerciale cu regiunea asiatică, crucială din punct de vedere strategic și economic, ci și să o abandoneze în favoarea Chinei. Forțarea țărilor asiatice să aleagă între China și Occident ar fi la fel de contraproductivă.

Cele mai mari semne de întrebare sunt dacă se poate ajunge la un modus vivendi satisfăcător pentru ambele părți cu China și în ce măsură poate fi stăpânit în SUA impulsul protecționist al politicii.

Fără îndoială, este nevoie de o reformă substanțială a modului în care funcționează globalizarea. Dar un capitalism deschis la nivel internațional rămâne fundamentul prosperității viitoare. Nu trebuie să fie abandonat, așa cum s-a întâmplat la începutul secolului XX.