Comitetul European al Regiunilor a cerut Comisiei Europene interzicerea importurilor agricole din Ucraina și redirecționarea acestora către țările terțe. Solicitarea vine însă mult prea târziu, având în vedere că cei mai mulți dintre fermierii europeni au ajuns în faliment. Totodată, Comitetul a cerut măsuri urgente pentru combaterea practicilor comerciale neloiale cu care se confruntă agricultorii, susținând că este nevoie de stabilirea unor limite minime și maxime ale prețurilor, în funcție de costul de producție.
Statele europene au început să se trezească la realitate și au cerut, la unison, interzicerea importurilor agroalimentare din Ucraina și redirecționarea acestora către alte țări din afara UE. Comitetul European al Regiunilor (CoR), instanţa europeană cu rol consultativ, care reprezintă vocea autorităţilor locale în Uniunea Europeană, consideră că agricultura UE trebuie protejată, pentru ca solidaritatea europeană să nu fie deloc afectată în raport cu sprijinirea constantă a Ucrainei.
”Este important ca Uniunea Europeană să ajute Ucraina, dar produsele ucrainene ar trebui să ajungă pe piețele din țări terțe, pentru a preveni perturbarea pieței europene și pentru a menține securitatea alimentară în țările terțe care au o mai mare nevoie în acest sens”, se artă în Avizul ”Viitorul politicii agricole comune” inițiat de CoR. Mai mult, Comitetul a subliniat că importurile de produse agricole și animaliere în UE trebuie să respecte standarde de mediu și de sănătate publică echivalente cu cele aplicabile în cazul producției comunitare, fiind necesar, prin urmare, ca UE să se asigure că aceste standarde sunt puse în aplicare și respectate în acordurile comerciale cu țările terțe, cu trimitere directă la importurile din Ucraina.
”UE trebuie să își redefinească politica privind exporturile în domeniul agricol, fără să afecteze comunitățile agricole ale țărilor terțe, acordând prioritate comerțului în interiorul Uniunii și reducând importurile de produse agricole în UE. Totodată, în calitatea sa de cea mai mare piață și de cel mai mare importator și exportator de alimente la nivel mondial, UE trebuie să își folosească toată influența pentru a modifica regulile comerțului internațional cu produse agricole introduse de OMC în 1994, astfel încât relațiile comerciale să devină mai echitabile, reciproce și mai solidare. Activitățile OMC nu pot fi deconectate de Agenda 2030 a ODD-urilor, deoarece pentru funcționarea economiei reale sunt necesare reglementări publice cu scopul de a atenua disfuncțiile pieței”, se precizează în Avizul CoR.
Practici neloiale
Pe de altă parte, Comitetul European al Regiunilor vrea ca noua Politică Agricolă Comună (PAC) să contribuie la combaterea practicilor comerciale neloiale și la evitarea comportamentului dăunător pentru actorii vulnerabili din lanțul agroalimentar, în special pentru fermieri. Prin urmare, Comisia Europeană a fost somată să consolideze normele UE privind practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare agroalimentar, inclusiv sancționând achizițiile sub costurile de producție, luând în considerare și posibilitatea de a sprijini concret puterea de negociere a componentelor celor mai slabe din lanțul de aprovizionare. De asemenea, potrivit CoR, este necesar ca, în completarea directivei privind practicile neloiale, costurile de producție din agricultură să se reflecte în prețurile din contracte, să se ia măsuri suplimentare în materie de transparență a prețurilor și să se asigure concurența loială în distribuție, în industria agroalimentară și a aprovizionării agricole.
Stocuri publice pentru evitarea speculei
În același timp, CoR a cerut Comisiei Europene să dezvolte instrumente de gestionare a ofertei de producție agricolă în Uniunea Europeană. Acest lucru ar trebui să implice stocuri publice pentru a evita specula și a stabiliza prețurile pieței, o politică comună pentru exportul produselor agricole și sprijin umanitar, pentru a atenua tulburările sociale din zonele afectate de eșecul culturilor sau amenințate de foamete din cauza schimbărilor climatice sau a războaielor, cote de producție, tuneluri de prețuri care să definească limitele minime și maxime în care prețul convenit poate varia pentru a lua în considerare costurile de producție. În plus, este important să se stabilizeze piețele produselor alimentare, evitând fluctuațiile semnificative care au consecințe foarte importante atât pentru consumatori, cât și pentru fermieri, mai arată CoR.