Raportul special ”Politica industrială a UE privind hidrogenul curat”, elaborat de Curtea de Conturi Europeană, desființează punct cu punct fanteziile Comisiei Europene. Curtea a atras atenția că obiectivele sunt nerealiste și că producerea hidrogenului din surse regenerabile necesită foarte multă energie și foarte multă apă, la care se adaugă și o eficiență de sub 50%. Mai mult, costurile hidrogenului verde sunt extrem de mari, astfel că este puțin probabil să existe și cumpărători.
Raportul Curții de Conturi Europene privind politica hidrogenului verde, a stârnit iritare la vârful Comisiei Europene, dovadă că și cele mai multe recomandări au fost respinse, iar unele, acceptate doar parțial. Raportul s-a dorit a fi o trezire la realitate pentru așa-zisele politici ambițioase din Green Deal-ul Comisiei Europene, care se izbesc de realitatea total diferită din teren.
În ce privește transformarea energiei electrice în hidrogen din surse regenerabile (gaz) și reconversia din hidrogen (gaz) în energie electrică: unele surse estimează că eficiența („cursa dus-întors”) este de sub 50%, atrage atenția Curtea de Conturi Europeană (CCE). De asemenea, obținerea prin electroliză a hidrogenului din surse regenerabile consumă foarte multă energie, deoarece o anumită cantitate de energie electrică utilizată se pierde în cursul procesului. Prin urmare, decât să fie transformată în hidrogen, este adesea mai eficient din punctul de vedere al costurilor ca energia electrică respectivă să fie utilizată în mod direct. Retransformarea hidrogenului în energie electrică duce la pierderi suplimentare de energie. ”Utilizarea hidrogenului din surse regenerabile vine cu un set propriu de provocări. Pe lângă problemele actuale de eficiență (pierderi de energie) legate de electroliză, costul de producție, care nu este încă unul competitiv, deoarece producția prin electroliză se află încă la începuturi”, se arată în raportul special al CCE.
Costuri mai mari cu 400%
Printre problemele implementării hidrogenului verde pentru decarbonizare se mai numără nevoia de energie electrică din surse regenerabile și de apă, nevoile în materie de infrastructură: intensificarea utilizării hidrogenului necesită o infrastructură de transport și de distribuție (care trebuie construită sau care poate rezulta în urma reafectării conductelor de gaze) și o infrastructură de înmagazinare, se mai specifică în raport.
”Conform datelor din 2022 publicate de Agenția Internațională a Energiei, costul producției de hidrogen utilizând gaze naturale a fost estimat a fi între 1 și 3 dolari americani/kg (2021), în timp ce costul producției de hidrogen din surse regenerabile a fost estimat a fi între 3,4 și 12 dolari americani/kg (2022). Costul hidrogenului din surse regenerabile depinde de costul energiei electrice din surse regenerabile și de costul electrolizorului. Hidrogenul din surse regenerabile nu este ușor de obținut în orice loc, dat fiind că producția sa necesită apă și surse regenerabile de energie. Studiile de cercetare analizează consumul de apă în funcție de tipul de electrolizor utilizat și de producător. Ca regulă generală, consumul direct de apă pentru producția de hidrogen prin electroliza apei este estimat la 10 litri de apă ultrapură pentru 1 kg de hydrogen”, semnalează Curtea de Conturi Europeană.
Dificultăți la înmagazinare
Dintre toți combustibilii, hidrogenul este cel care are cea mai mare densitate de energie per unitate de masă. De aceea, el reprezintă o opțiune interesantă pentru stocarea energiei: cantități mari de energie pot fi astfel înmagazinate. În schimb, densitatea sa energetică per unitate de volum este scăzută în condiții standard de temperatură și presiune. Aceasta înseamnă că fie sunt necesare instalații mari de înmagazinare, fie volumul trebuie micșorat. Acest lucru se poate realiza prin comprimarea sau lichefierea hidrogenului, procese care consumă energie, susține CCE.
”Atingerea obiectivului de neutralitate climatică presupune eforturi enorme de transformare din partea industriei. Acestea vor necesita o finanțare masivă, din care cea mai mare parte va trebui să provină din sectorul privat (industrie). În același timp, industria din UE se confruntă deja cu o serie de dificultăți suplimentare, cum ar fi: prețurile volatile la energie (prețurile angro ale gazelor și energiei electrice au atins niveluri istorice în perioada 2022-2023), care a scos la iveală dependența UE de importurile de energie, perturbările lanțurilor de aprovizionare și dependența de acestea pentru anumite materii prime. Acești factori contribuie la reducerea competitivității anumitor sectoare industriale din UE. O provocare majoră pentru factorii de decizie din UE este, așadar, crearea condițiilor adecvate pentru decarbonizare și, în același timp, asigurarea faptului că industria rămâne în UE și își menține competitivitatea”, se precizează în raportul Curții.
Obiective nerealiste
Comisia a stabilit obiective nerealiste privind producția și importul de hidrogen, iar UE nu progresează în ritmul necesar pentru atingerea lor, consider Curtea de Conturi Europeană. Totodată, Comisia a stabilit obiective referitoare la capacitate fără a recurge la analize solide. Reprezentanți ai ministerelor și ai sectorului industrial din mai multe state membre au semnalat Curții de Conturi Europene lipsa standardelor și a sistemelor de certificare, dificultatea de a garanta cererea, adică siguranța că vor exista cumpărători (clienți) pentru hidrogenul din surse regenerabile produs, din cauza incertitudinilor legate de cantitățile disponibile și de preț, mediul inflaționist care a condus la creșteri semnificative ale costurilor de construcție în cadrul proiectelor și ale prețurilor energiei electrice, dificultatea aprovizionării cu energie din surse regenerabile, lipsa surselor de finanțare, precum și lipsa unei rețele de transport și de distribuție.