La sfârșitul lui septembrie, după luni întregi de ratare a obiectivelor de creștere post-pandemică, guvernul chinez a început să aplice un set larg de măsuri de stimulare economică: sprijinirea pieței bursiere, relaxarea politicii monetare, recapitalizarea marilor bănci de stat.
Prin dezvăluirea acestor măsuri, Beijingul a recunoscut în cele din urmă ceea ce poporul chinez și lumea întreagă știau de ceva timp: economia Chinei se află în mare dificultate.
„Visul chinezesc” – viziunea președintelui Xi Jinping de a dubla dimensiunea economiei până în 2035 – se îndepărtează, notează Foreign Affairs. Dar vor funcționa stimulentele?
Cea mai presantă provocare a Chinei este cererea internă slabă, determinată de o lipsă de încredere a consumatorilor. Atunci când refuză să cheltuiască, acaparează bani, creând un surplus de economii care, împreună cu suprainvestițiile guvernamentale în companiile favorizate politic, exacerbează cea mai gravă problemă structurală a țării: supracapacitatea industrială.
Prin excluderea în mare măsură a asistenței directe pentru gospodării ca parte a planurilor sale de stimulare, guvernul a demonstrat că încă se agață de vechea sa carte de joc economică a investițiilor dirijate de stat.
S-a încheiat era bunăstării
În 2017, anul în care Xi și-a început al doilea mandat și și-a întărit controlul asupra economiei, gospodăriile urbane se bucurau de roadele deceniilor de creștere puternică, venitul disponibil dublându-se aproximativ la fiecare opt ani.
În special pentru familiile tinere de astăzi, acele zile de glorie au trecut. Până în 2024, venitul mediu disponibil a crescut cu doar 50 % din 2017 – o încetinire dramatică față de era anterioară – iar termenul de dublare a acestuia s-a prelungit la aproximativ 15 ani.
Pentru a inversa traiectoria actuală a Chinei ar fi nevoie de o mașină a timpului, iar planurile de stimulare aflate în discuție nu oferă tipul de sprijin financiar necesar pentru a restabili încrederea în viitor.
Spre deosebire de un adevărat pachet de stimulare a consumului, actualul set de măsuri pare să aibă un motiv ascuns: consolidarea capacității Chinei de a concura cu Occidentul din punct de vedere economic și militar.
Dar, în situația actuală, direcția politică oferă guvernelor occidentale puține stimulente pentru a reconsidera barierele comerciale sau pentru a relaxa controalele la export asupra Chinei.