Pe măsură ce se apropie alegerile europene din 2024, se produce o schimbare notabilă în principalele țări din UE: alegătorii se îndepărtează de partidele verzi pe fondul ascensiunii forțelor de dreapta și euroscepticismului.
Sondajele de opinie indică în mod constant câștiguri substanțiale pentru partidele de dreapta în țări precum Germania și Italia, coincizând cu pierderi pentru facțiunile de centru, notează Politico. Iar o parte semnificativă a acestei schimbări poate fi atribuită nemulțumirii alegătorilor față de politicile de tranziție climatică ale Uniunii Europene.
Din 2019, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezidat cea mai ecologic executiv din istorie, iar angajamentul său față de Green Deal a fost de neclintit.
Având în vedere că acum urmărește să obțină un nou mandat, von der Leyen se va confrunta cu un peisaj politic diferit în timp ce navighează printre cele mai controversate piese finale ale Green Deal, precum și cu pachetul său legislativ Fit for 55.
La începutul acestei luni, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola – care face parte din aceeași grupare politică de centru-dreapta ca von der Leyen – și-a exprimat îngrijorarea, subliniind modul în care lista tot mai lungă de reglementări climatice și industriale venite de la Bruxelles împinge alegătorii spre partidele populiste și antieuropene înaintea alegerilor de anul viitor.
Abordarea climatică a blocului generează deja tulburări sociale în țările membre, așa că este timpul ca UE să își reconsidere abordarea.
Partidul de dreapta Farmer-Citizen Movement, apărut în 2019, este acum dominant în Senatul olandez și se află pe o traiectorie de coliziune directă cu UE în ceea ce privește măsura de a reduce îngrășămintele cu azot.
Guvernul de dreapta al Italiei, votat la sfârșitul anului trecut, se opune, de asemenea, diferitelor inițiative ale UE, argumentând că întreprinderile locale nu își pot permite să atingă obiectivele ecologice convenite anterior.
Italia a cerut Comisiei Europene să dilueze o directivă menită să îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor, să reevalueze planurile de eliminare treptată a motoarelor cu combustie și a pus sub semnul întrebării eforturile de reducere a emisiilor industriale.
Polonia a făcut un pas mai departe și a dat Bruxelles-ul în judecată. Guvernul de dreapta de la Varșovia susține că a depus plângeri cu privire la interzicerea în 2035 a vehiculelor cu motoare cu combustie internă, la obiectivul accelerat de reducere a emisiilor, la reducerea permiselor de carbon gratuite și la ceea ce consideră a fi o interferență în gestionarea pădurilor naționale.
Între timp, în Germania, preocupările legate de o lege care vizează eliminarea treptată a încălzirii cu petrol și gaze naturale au fost aproape de a rupe coaliția de guvernare în această primăvară. După săptămâni de negocieri, proiectul de lege inițial a fost diluat.
Totodată, nemulțumirea față de interzicerea în 2035 de către UE a vehiculelor cu combustie a făcut ca alegătorii centriști ai Germaniei să devină mai eurosceptici.
Tranziția energetică nu poate fi impusă cu forța
Comisia lui von der Leyen nu a înțeles că o acțiune eficientă în domeniul climei necesită mai mult decât reglementări – este nevoie de stimulente puternice pentru a determina schimbări de comportament, pentru a încuraja colaborarea industrială și, mai presus de toate, pentru a câștiga încrederea publicului. Dar aici se află adevărata problemă: puțini sunt convinși de avantajele tranziției energetice.
Prin impunerea sarcinilor de reglementare atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi, aparatul politic de la Bruxelles nu provoacă decât reacții negative și furie.
Această nemulțumire din ce în ce mai mare, alimentată de percepția unei suprareglementări, amplifică discordanța dintre agenda ecologică a doamnei Ursula și realitățile practice cu care se confruntă țările membre.