Uniunea Europeană, lipsită de dinamismul economic al Statelor Unite sau de scara industrială a Chinei, își asumă din ce în ce mai mult rolul de „superputere de reglementare” ca un mijloc de a exercita influență la nivel mondial.
De la Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) la Legea serviciilor digitale și viitoarea Lege privind inteligența artificială, Bruxelles este epicentrul stabilirii standardelor.
Cu toate acestea, notează Modern Diplomacy, Europa nu a reușit să concureze la nivelurile superioare ale economiei secolului XXI – tehnologie, platforme digitale și producție avansată – și, prin urmare, se bazează mai degrabă pe reguli decât pe inovare.
Suprareglementarea a devenit sinonimă cu lipsa de competitivitate. Norme precum Standardele europene de raportare privind sustenabilitatea (ESRS) – care cuprind 400 de pagini și 1 444 de puncte de date – consumă resursele întreprinderilor, care ar putea fi altfel dedicate productivității și inovării.
Narațiunea privind superputerea europeană în materie de reglementare nu proiectează o imagine de forță, ci maschează fragilitatea economică internă.
Finanțarea inovării din partea UE a favorizat în mod disproporționat marile companii existente, în detrimentul start-up-urilor, consolidând ineficiențele în loc să stimuleze schimbarea. Rezultatul a fost o pierdere constantă a competitivității. Economia SUA este acum de aproximativ două ori mai mare decât cea a UE. China s-a impus drept ”fabrica lumii”.
Europa riscă să fie marginalizată dacă nu reușește să restabilească creșterea productivității și să se adapteze la schimbările tehnologice. Costurile ridicate ale energiei, declinul demografic, numărul insuficient de ingineri de elită și rigiditatea pieței muncii agravează și mai mult provocările economice.
Bula de la Bruxelles – birocrați, grupuri de reflecție și consultanți – perpetuează adesea status quo-ul, concentrându-se pe conformitate și autoconservare instituțională. Raportul privind competitivitatea UE al lui Mario Draghi și abordarea lui Enrico Letta asupra pieței unice provin din afara acestei bule.
Comisia Europeană ar trebui să reducă suprareglementarea, să revitalizeze ecosistemele de inovare, să trimită fondurile către start-up-uri și să construiască piețe de capital tolerante la risc.
Fără reforme și curaj politic, eticheta de „superputere în materie de reglementare” riscă să devină epitaful unui continent care a schimbat creativitatea și suveranitatea cu reguli și dependență.