Pădurile din UE, distruse de regulile excesive din ariile protejate. Atacuri devastatoare ale gândacilor ucigași de arbori

Parlamentarii români cer, într-un proiect de lege, intervenții rapide în pădurile din ariile protejate și simplificarea birocrației, pentru a împiedica răspândirea focarelor de copaci infestați cu cel mai periculos inamic al arborilor, gândacul tipograf. Acesta a reușit să ucidă zeci de mii de hectare de păduri fix în zonele protejate, unde accesul este restricționat, iar tăierile de igienizare sunt supuse unui control excesiv. Riscurile sunt atât de mari, încât UE ar putea rămâne fără zone forestiere.

Deputații au intrat în alertă și vor să schimbe rapid legislația privind ariile protejate, renunțând la regulile excesive și la birocrație în cazurile focarelor agresive ale dăunătorilor forestieri, cu referire directă la Ips typographus – gândacul de scoarţă tipograf). Gândacul poate compromite ireversibil păduri intregi din parcuri naţionale şi naturale, dacă fereastra optimă de intervenţie (în stadiul larvar al insectelor) este ratată din cauze birocratice, susțin parlamentarii. Criza s-a accentuat în Europa, de exemplu, Franţa, în 2024 și 2025, a fost nevoită să efectueze tăieri sanitare rapide, decojire la sursă şi evacuare accelerată a lemnului infestat, pe baza unor protocoale pre-aprobate.

”În lipsa unui sistem eficient de intervenţie rapid, dăunătorii se înmulţesc exponenţial şi pot distruge suprafeţe vaste, pierzându-se controlul situaţiei. Schimbările climatice din ultimele decenii, în combinaţie cu monoculturile extinse de răşinoase, au dus la o creştere fără precedent a frecvenţei şi intensităţii focarelor de dăunători forestieri în Europa. În special, gândacul de scoarță al molidului (Ips typographus) s-a transformat dintr-un agent secundar, ţinut în mod normal sub control de ecosistem, într-un ucigaş de păduri agresiv în anii recenţi”, atrag atenția inițiatorii proiectului legislativ.

Calamitate în Europa Centrală și de Est

Perioadele tot mai calde şi secetoase slăbesc rezistenţa molizilor, permiţând proliferarea exponenţială a insectelor, iar în Europa Centrală şi de Est, acest fenomen a căpătat proporţii de calamitate. În decursul a doar cinci ani de epidemie, gândacul tipograf a ucis sute de milioane de molizi în Suedia şi Europa Centrală. Numai în anul 2019, estimările arată că aproximativ 118 milioane m3 de molid au fost distruse de Ips în regiune,  un volum colosal, de 10 ori mai mare decât volumul tăierilor anuale dintr-o ţară ca Norvegia. În Cehia, peste 50% din păduri sunt considerate serios ameninţate de acest dăunător, ceea ce a generat pierderi ecologice şi economice uriaşe şi a depăşit capacitatea campaniilor clasice de combatere pe teren.

Practic, ritmul exponential al infestărilor depăşeşte posibilităţile intervenţiilor obişnuite, mai ales când acestea sunt întârziate de diverse proceduri, arată parlamentarii. În România, semnale ale intensificării înmulțirilor la gândacul tipograf au apărut în ultimul deceniu, mai ales în zonele montane cu plantaţii întinse de molid. Datele oficiale indică creşteri substanţiale ale volumelor de tăieri de igienă, ajungându-se la milioane de metri cubi extraşi și zeci de mii de hectare afectate de infestări.

Silvicultorii, în linia întâi

Potrivit inițiatorilor proiectului, fără un sistem eficient de teledetecţie şi monitorizare timpurie, multe atacuri nu sunt depistate decât târziu, când molizii îşi schimbă culoarea acelor în roşu sau brun (stadii de ”atac roşu” şi ”atac gri”). În stadiul inițial de infestare (”atac verde”), copacii par sănătoşi la exterior, deşi sub scoarţă se află deja o nouă generaţie de gândaci în dezvoltare. Detectarea acestor focare incipiente necesită evaluări laborioase şi costisitoare in teren, cu personal de specialitate, astfel că multe focare timpurii scapă neobservate.

Dincolo de simplificarea procedurilor, este nevoie însă de creșterea personalului de specialitate din silvicultură, de care, actualul ministru al Mediului, încearcă să scape. Și asta în condițiile în care impactul focarelor asupra mediului şi economiei forestiere este sever. Pe lângă pierderea masei lemnoase (cu efecte in lanţ asupra industriei forestiere şi a aprovizionării cu lemn), degradarea ecologică este majoră: mortalitatea arborilor reduce capacitatea pădurilor de a fixa carbonul şi de a regla clima locală, poate favoriza inundaţiile şi eroziunea solurilor şi perturbă balanţa nutrienţilor din sol şi ape.