În ceea ce privește preocupările globale legate de mediu, SUA au o personalitate irecuperabil divizată. Departe de a organiza lumea, va fi lumea cea care va trebui să se adapteze impactului dezorganizator al democrației polarizate și deprimant de neinteligente a Americii.
În anii 1980 și 1990, oamenii de știință americani au făcut la fel de mult ca oricine altcineva pentru a defini clima drept provocarea vremurilor noastre.
Dar chiar și în timp ce administrația Clinton ajuta la pregătirea primului acord global privind clima, Senatul a adoptat rezoluția Byrd-Hagel, denunțând tratatul ONU care exonera economiile în dezvoltare de a lua măsuri costisitoare pentru climă, scrie Financial Times. Tratatul emblematic de la Kyoto nu a fost niciodată supus votului Senatului.
În 2015, acordurile climatice de la Paris au fost concepute special pentru a ocoli Byrd-Hagel. Nu au necesitat ratificarea Senatului. Cu toate acestea, după ce a condus o campanie care a numit criza climatică o farsă chineză, în 2017 Trump a anunțat că SUA se vor retrage din pact.
Concluzia inevitabilă a ultimilor 35 de ani: este o nebunie să tratezi SUA ca pe un partener de încredere în politica globală de climă.
Ipocrizia Green Deal
În 2018, stânga democratică s-a unit în jurul Green New Deal. După luni de negocieri, Biden a reușit în cele din urmă să adopte un pachet istoric de subvenții pentru energia verde. Dar a fost mascat sub forma Legii de Reducere a Inflației, umplută cu protecționism național îndreptat în special împotriva Chinei.
America poate pretinde că a co-inventat energiile regenerabile moderne. Cercetătorii lăsați de NASA au visat la sectorul solar performant în anii 1970. La nivel de stat, California are o pondere a energiei regenerabile comparabilă cu cea din Europa. Sprijinită de administrația Obama, Tesla a făcut vehiculele electrice cool.
Totuși, America a devenit cel mai mare producător de petrol pe care lumea l-a văzut vreodată. Trump plănuiește să crească producția cu încă 3 milioane de barili.
În perioada de început a mandatului lui Biden, speranța era că SUA și Uniunea Europeană vor acționa împreună în așa numitele strategii climatice. Dar politicienii ecologiști și progresiști au dus Europa în pragul dezindustrializării și într-o criză a costului vieții, marcată de proteste și instabilitate.
Declinul industriei auto, cauzat de succesul chinez în domeniul vehiculelor electrice, dezvăluie ipocrizia unui continent care a promis un Pact Verde în timp ce se agăța de benzină și motorină.
În măsura în care va exista un lider global în domeniul climei, acesta nu poate fi decât China, care este responsabilă pentru mai mult de 30% din emisiile globale. Acum controlează lanțul de aprovizionare cu energie verde. Nu va merge pe calea isteriei climatice, dar va revendica un rol pe care Occidentul nu va putea să-l conteste.