Moda este o afacere de miliarde de dolari, dar ascunde o realitate amară: multe piese vestimentare sunt asamblate de mâini exploatate.
În ultimii ani, grupurile pentru drepturile omului și activiștii din domeniul muncii au evidențiat vicisitudinile exploatării grave din fabricile de confecții, în special în Asia de Sud-Est și America Latină.
Lista abuzurilor
Salarii de mizerie: lucrătorii din industria confecțiilor primesc salarii mici, deseori cu mult sub salariul minim pe economie, care nu le permit să trăiască decent și să-și întrețină familia.
Program epuizant: programul obișnuit este de douăsprezece până la paisprezece ore pe zi, șase sau șapte zile pe săptămână, în special în timpul sezonului de vârf. Refuzul de a lucra ore suplimentare poate face ca un angajat să fie concediat.
Condiții de muncă nesigure: multe fabrici nu dispun de ventilație adecvată, scări de incendiu și echipament de protecție de bază, notează Modern Diplomacy. O ilustrare dramatică a faptului că neglijența are consecințe fatale este prăbușirea clădirii Rana Plaza din Bangladesh în 2013: au murit peste 1100 de oameni.
Munca copiilor și munca forțată: există încă o incidență a muncii copiilor în diferite puncte ale sistemului de aprovizionare, după cum se poate observa în cazul unor companii din sectorul bumbacului. Persoanele vulnerabile sunt, de asemenea, prinse în capcana muncii forțate, ce se bazează pe robia datoriilor sau pe confiscarea documentelor de identitate.
Restrângerea drepturilor sindicale: în încercarea de a se organiza și de a revendica condiții mai bune, muncitorii sunt adesea intimidați, hărțuiți și chiar concediați de către proprietarii fabricilor, adesea cu acceptul implicit al reprezentanților mărcilor.
Violența și hărțuirea bazate pe gen: femeile, care reprezintă un procent atât de mare din populația care lucrează în industria confecțiilor, sunt mai predispuse la hărțuire sexuală, agresiuni și nedreptăți.
Lanțurile slăbiciunilor
Lanțurile de aprovizionare globale sunt sisteme destul de complexe, iar acest lucru face ca responsabilitatea să nu fie asumată. Un articol de îmbrăcăminte individual poate include materii prime produse într-o țară, însă este filat, țesut, vopsit, finisat și asamblat în alte țări.
Fiecare verigă introduce subcontractanți, ceea ce oferă brandurilor o scuză convenabilă de a nu fi conștiente sau de a refuza răspunderea directă pentru activitățile de la nivelurile inferioare ale lanțului lor de aprovizionare.
În cele din urmă, atractivitatatea modei rapide conduce la o paradigmă a supraproducției și supraconsumului. Atunci când un tricou se vinde suspect de ieftin, este un indiciu că un angajat este exploatat.