Organizația Mondială a Sănătății a avut dificultăți în a decide dacă să eticheteze sau nu variola maimuței ca fiind o urgență de sănătate publică de interes internațional (PHEIC).
Aceasta este o desemnare rară, acordată pentru Covid-19 și pentru alte câteva boli, cum ar fi gripa porcină în 2009, poliomielita în 2014 și Ebola (de două ori). Și implică angajamente juridice obligatorii pentru națiunile membre de a acționa.
Cu toate acestea, o majoritate a Comitetului de urgență al OMS nu a fost convinsă de faptul că variola maimuței se califică. Directorul general Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a fost criticat pentru că a întârziat să declare Covid-19 o pandemie și a fost prea deferent față de China, a dat votul decisiv. Șeful OMS a dorit în mod clar să-și păstreze scaunul.
Este o decizie riscantă: dacă variola maimuței se va stinge, OMS va fi acuzată că a provocat agitație; dacă infecțiile ajung la milioane de persoane, se va pune întrebarea de ce nu s-a intervenit mai devreme.
Ghebreyesus a vrut să împace și capra și varza. Deși gravitatea bolii este foarte scăzută, o clasificare PHEIC ar putea semăna panică, ar putea crește cererea de vaccinuri în rândul celor care nu au nevoie de ele sau ar putea duce la stigmatizarea bărbaților homosexuali și bisexuali, care par a fi cei mai expuși riscului. Subiect sensibil pentru Occident. Aproape 99% dintre infecțiile raportate cu variola maimuței în SUA, Marea Britanie, Canada și Spania au apărut la bărbați care fac sex cu alți bărbați și în mare parte la cei care au parteneri multipli.
Bolile cu transmitere sexuală provoacă, în general, infecții pe termen lung, pacientul rămânând contagios pentru alte persoane timp de zeci de ani. Dar variola maimuței pare să fie infecțioasă doar într-o fereastră de două până la patru săptămâni, explică Francois Balloux, director al Institutului de Genetică de la University College London.
Faptul că OMS a decis să tragă acum un semnal de alarmă miroase a ipocrizie, având în vedere că Africa se luptă cu variola maimuței de zeci de ani, cu sute de decese suspecte în Republica Democratică Congo și o rată de mortalitate de aproximativ 10% în Africa Centrală, care a avut o tulpină mai virulentă.
OMS a declarat că nu dispune de instrumentele necesare; vaccinurile antivariolice nu erau autorizate în țările africane pentru variola maimuței, dar răspândirea în Europa și în America de Nord a determinat declarația de urgență a lui Ghebreyesus. Acestă variolă nu mai este ucigașul care a fost Covid, dar o urgență sanitară globală înseamnă mai multă supraveghere publică.