bonfire-feteSă vă dau un long story short? Insula Iubirii a dat aseară tot ce știe: fake tears, relații de carton și momente „deep” doar în aparență. A fost despre fete care se despart când văd imagini, despre băieți care nu-și înțeleg rolul într-o relație, și despre ispite care trag tare la Oscarul de Phuket.
În realitate? E doar un reality făcut să stoarcă emoție superficială într-un setting care seamănă tot mai mult cu o parodie de dezvoltare personală pe TikTok.
Insula Iubirii plină de lacrimi regizate, iar bonfire-ul e doar scenografie
Primul bonfire pentru fete a venit ca un duș rece, dar reglat pe efect dramatic maxim. Fiecare reacție a fost pe modul „vai, dar nu mă așteptam!”, de parcă n-au semnat pentru un format bazat exact pe trădări și divorțuri.
Ella Vișan, eterna divă de confesiuni, a început să își reevalueze iubirea pentru așa zisul, viitor soț, Andrei Lemnaru… pe fundalul unui interes brusc pentru ispita Cătălin Brînză.
Și pentru un extra boost de adâncire, Teo i-a aruncat replica care ar trebui să încheie orice logodnă: „Eu nu cred că ești în relația potrivită”. Reality check? Ba nu. Doar un alt layer de dramă made for camera. Că dacă și-a schimbat ispita, Teo a ieșit cu armele la înaintare.
Când „Insula Iubirii” devine „Insula Hormonală”
Scena cu Ella și Teo în mare a fost un episod separat dintr-un soi de „Love Island” românesc da’ pă low budget. Vorbe despre priviri schimbate, tensiune sexuală și… zero substanță. Totul e despre stimuli și performanță. Nu mai vorbim de conexiuni reale, ci de chimie făcută la montaj.
Între PR emoțional și haos regizat
Conflictul dintre Marius și Cristian a fost genul de moment tensionat care promite mult și livrează chiar nimic. Dansurile ispititoare, distracțiile pe skijet și petrecerile tematice, toate par a fi ambalate ca distracție de lux, dar fără vreo emoție reală. Totul pare copy-paste de la sezon la sezon. Și pe bune acum! Cine n-ar sta 3 săptămâni pe moca în Thailanda?
Insula Iubirii continuă să vândă o idee de explorare emoțională care nu mai păcălește pe nimeni. E un show despre cum să mimezi vulnerabilitatea, despre cum să îți construiești imaginea în timp ce spui că „te redescoperi” și despre cum fake-ul devine noua normalitate. Și aici nu vorbim doar despre emisiune.
Spoiler? Nu, nu! E doar începutul! Și pare că se duc la vale de aici încolo.
De ce vă încăpățânați, inutil, să scrieți despre gunoiul respectiv? Cei care-l miros o fac pentru că așa s-au născut, în gunoi, iar pe ceilalți nu-i interesează.
De ce nu faceți o incursiune în lumea cărții sau, mai bine zis, în lumea cărții ca anacronism în vremea „eiai”-ului care-ți poate spune, aproape sigur, 91% sigur, dacă Venea o moară pe Siret sau Venea omoară pe Siret?
De ce nu intrați în subiecte cu adevărat importante, de exemplu terfeloagele lui Cărtărescu vândute cu suta de lei kilu’ în condițiile în care mii de exemplare zac prin depozite și nu le cere nimeni?
De ce nu abordați subiecte care ard, cu documentare în teren, legate de analfabetism și pustiu cognitiv?
Aveți condei bun, nu-l risipiți pe deșeuri de televiziune…
INSULA CIOCNIRII 🤣🤣🤣 cand din fatza, cand pe la spate. 🤣🤣🤣