Strategia Națională pentru Păduri 2030, adoptată miercuri în ședința de Guvern, scoate la iveală eșecul sistemului de urmărire a materialului lemnos SUMAL 2.0, a cărui implementare a fost extrem de costisitoare pentru bugetul de stat, Astfel, Executivul a ajuns la concluzia că sistemul este ineficient și că nu oprește tăierile ilegale. Mai concret, așa cum s-a tot semnalat de-a lungul timpului, SUMAL a încurajat furtul cu acte în regulă, fără să stopeze fenomenul defrișărilor ilegale.
Devenit operațional de la 1 februarie 2021, sistemul de urmărire a materialului lemnos, SUMAL 2.0, s-a dovedit a fi un eșec lamentabil al guvernanților, dat fiind că acesta nu a stopat în niciun fel tăierile ilegale, ci doar a majorat costurile de exploatare a lemnului. În Strategia Națională pentru Păduri 2030, Executivul semnalează că verificarea trasabilității lemnului revine unui număr extins de agenți constatatori, reprezentanți ai instituțiilor statului sau ai structurilor de administrare, iar controlul se exercită fără luarea permanentă în considerare a factorilor de risc, pe întregul lanț de circulație a masei lemnoase, de la punerea în valoare a masei lemnoase (verificare acte de punere în valoare) la depozite și unități de procesare a lemnului, cu un consum de resurse semnificativ și cu rezultate considerate de mulți factori interesați prea puțin eficiente.
”Controlul are o solidă componentă de verificare a modului de implementare a procedurilor (dispozitive de marcat, evaluarea masei lemnoase, corectitudinea de completare a avizelor de expediție etc) și mai puțin o componentă orientată înspre rezultat, adică asigurarea cunoașterii provenienței lemnului din piață. Sistemul de control al aplicării regimului silvic, bazat pe obligațiile de procedură, este costisitor și are eficiență redusă, rolul reformei sale fiind aceea de a apropia actul de control de activitatea propriu-zisă din pădure. Controlul este lipsit de componenta de prevenție, nu produce probe concludente în instanță, este materializat, în mică măsură, prin pedepse în instanță, nu este bazat pe o analiză de risc și nu utilizează toate componentele posibile ale răspunderii, mizându-se doar pe răspunderea contravențională și penală”, se arată în Strategie.
Comunicarea, dezastruoasă
Defrișările masive din ultimii 30 de ani au făcut ca neîncrederea populației în sistem să atingă cote paroxiste, iar ONG-urile au ajuns să împiedice chiar igienizarea pădurilor, care se face prin lucrările specifice forestiere, cu scopul de a regenera și întreține aceste zone. În România, la fel ca în aproape întreaga UE, comunicarea dintre sectorul forestier și publicul larg este deficitară din cauza, printre altele, unor abordări fie prea tehnice, fie prea simpliste, susține Guvernul. Comunicarea deficitară are efect negativ asupra sectorului, prin asocierea unui grad ridicat de risc activităților cu specific forestier. ”Printre cauzele acestei situații se numără lipsa unei înțelegeri corecte a cauzelor ce generează provocările actuale de ordin socio-economic și de mediu, cu care se confruntă sectorul forestier, dispariția unor suprafețe de pădure ca urmare a implementării celor trei legi succesive ale retrocedării pădurilor, lipsa de reacție sau reacția neprofesionistă a corpului silvic la acuzele aduse în mass-media și incapacitatea corpului silvic de a-și impune o minimă deontologie profesională, necesară pentru inițierea și menținerea unui dialog onest cu restul societății”, se precizează în Strategia Națională pentru Păduri 2030.
România, cele mai multe păduri incluse în arii protejate
Comparativ cu cele mai multe state europene, starea actuală a pădurilor din România este caracterizată printr-o biodiversitate ridicată și prin suprafețe mari de păduri incluse în arii naturale protejate, semnalează Guvernul. Însă, în condițiile de gestionare a pădurilor României, datorită ciclurilor lungi și neintervenției cu lucrări silvotehnice în ultimul sfert al ciclului de producție al arboretelor, obligație impusă prin normele tehnice în vigoare, arboretele ajunse la vârsta exploatabilității (vârstă mult inferioară longevității fiziologice, condiție pentru păduri oldgrowth) sunt adesea eronat interpretate ca neatinse sau multiseculare (oldgrowth). În consecință, există un curent de opinie în favoarea conservării lor prin protecție strictă, deși tratamentele silviculturale sunt aplicate în mod firesc în raport cu prevederile amenajamentelor silvice.