Nu știu ce mi-a venit să mă uit din nou la „Chefi la Cuțite”, că cei drept, nu mă mai plictisisem de mult. Poate nostalgia unei idei de emisiune care cândva promitea performanță culinară. Sau poate curiozitatea morbidă de a vedea cât de mult se poate degrada un format care, între timp, a înlocuit savorile cu scandalul, gustul cu grimasele și talentul cu teatrul ieftin.
Am rezistat celor 90 de minute din episodul 33, difuzat pe 21 mai 2025. Și m-am simțit, cum să spun… ca și cum aș fi privit un concurs de gătit condus de chelneri cu ifose de stăpâni de stele Michelin. Numai că, în loc de stele, am văzut doar fum. Mult fum. În priviri, în farfurii, în replici. Fumul de eșec al unei emisiuni care trăiește din prefăcătorie și tensiuni regizate.
„Chefi la Cuțite”, grotescul sub șorț, ratingul peste tot
Richard Abou Zaki, Ștefan Popescu, Alexandru Sautner și Orlando Zaharia… patru bărbați în halate, care jonglează cu amulete de parcă ar fi într-un ritual tribal, nu într-o bucătărie. Amuleta nu mai salvează un concurent, ci imaginea unui chef care nu suportă ideea că farfuria lui a fost mediocră. Asta nu e salvare, e manipulare în direct.
Și știți ce m-a deranjat cel mai tare? Faptul că nimeni nu mai pare interesat de mâncare. O probă inspirată din Asia? Un motiv în plus să văd cum o țară cu o cultură gastronomică milenară e redusă la două sosuri, niște „turnulețe” dubioase și multă bășcălie.
Concurenții sunt decor. Doar chefii contează
Maria Chirilov a fost eliminată. Nici nu mai contează de ce. A contat doar momentul de maxim dramatism, privirile grele, muzica apăsătoare, suspansul fabricat. Publicul? Încântat, evident. În țara în care educația culinară e o glumă, iar show-ul e suveran, circul bate calitatea. De fiecare dată.
„Chefi la Cuțite” este un spectacol pentru masochiștii culturali
Mă uit la acest „Chefi la Cuțite” și mă întreb: când am ajuns să acceptăm kitsch-ul ca formă supremă de entertainment? Când a devenit criza de nervi o metodă de branding personal? Când a murit gustul și de ce-l jelim cu atâta apatie?
„Chefi la Cuțite” nu mai e o emisiune de gătit. E un monument televizat al falsității. O insultă pentru profesioniștii adevărați ai gastronomiei. O parodie în care gătitul joacă rol secundar într-un scenariu obosit de conflict fabricat.
Întrebarea este cât se poate de simplă. Cât mai putem suporta să fim tratați ca public de duzină? Și pentru voi, dragă emisiune: cât credeți că mai ține circul, înainte ca publicul să se sature definitiv?