Au facut primii bani vanzand fier vechi in comuna galateana Toflea. Si, intr-un mod de-a dreptul inexplicabil, au ajuns peste noapte unii dintre cei mai bogati si mai influenti oameni din Romania. Si nu ne referim aici strict la faptul ca fratii Gruia Stoica si Vasile Didila au pus mana pe transportul feroviar de marfa din Romania sau ca au „capusat” pana la ultimul leu bugetul Ministerului Transporturilor.
Insa si mai uluitoare este supunerea de care dadeau dovada in fata „regilor trenurilor” inalti demnitari ai statului roman, in frunte cu premierul Victor Ponta, politicieni de la diverse partide si chiar ofiteri cu functii importante in anumite servicii secrete. De unde toata aceasta putere? Cum de pana si Viorel Hrebenciuc, in vremurile lui bune, sarea din pat la orice ora si venea val-vartej in „Satul Francez”, la un simplu telefon al lui Didila sau al lui Gruia? Ca doar mai aveau si altii miliarde, dar nu dadeau chiar asa ora exacta la smecherie prin Guvern si Parlament. Insa misterul ascensiunii fabuloase a fratilor din Toflea pare sa fie lamurit, fie si intr-o oarecare masura, de informatiile ca in spatele afacerilor acestora s-ar afla de fapt alti papusari, printre care si Sorin Blejnar.
Culoarul pan-european
Poate doar vechile conduceri ale „Doi s’un sfert” sau unii ofiteri de la SIE sa explice cum de au pus pe picioare fratii Gruia si Didila un imperiu feroviar transfrontalier, care, prin intermediul Grampet Grup, se intindea din Germania, Austria si Ungaria pana in Moldova si Ucraina, trecand prin Serbia, Bulgaria si Muntenegru. Asta ca sa nu mai vorbim de monopolul transportului de marfa din Romania. Culmea este ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, de la crearea acestui veritabil culoar feroviar pan-european pare sa li se si traga caderea fratilor din Toflea. Pentru ca, la un moment dat, niste atasati militari americani ar fi facut ochii cat cepele cand au aflat ca, pentru executarea anumitor manevre ale trupelor pe calea ferata in Estul Europei, ar trebui sa primeasca si acceptul fratilor Gruia si Didila, ale caror trenuri de marfa ocupau tot orarul feroviar din zona. Si astfel ar fi inceput sa intrebe amicii de peste Ocean cine sunt cei care au acaparat – si continuau sa o faca – tot ce inseamna cale ferata in aceasta parte strategica a Europei.
Operatiunea CLG
Iar un asemenea imperiu nu avea cum sa nu atraga atentia celor obisnuiti sa traga sforile marilor combinatii din umbra unor puternice grupuri de influenta. Si, dupa cum sustin sursele noastre, nici Sorin Blejnar nu avea cum sa nu fie interesat de cisternele Grupului Feroviar Roman, compania fanion a lui Gruia Stoica. Este vorba despre acelasi Sorin Blejnar care, sa nu uitam, se afla deja intr-o lupta „pe viata si pe moarte” cu procurorii anticoruptie, DNA trimitandu-l in judecata pentru evaziune fiscala. Insa fostul sef al ANAF-ului este suspectat si ca, impreuna cu vamesul sef Viorel Comanita, ar fi implicat in operatiunea CLG, care le-a adus sotilor Radu si Diana Nemes zeci de milioane de euro. Este vorba despre o grupare care cumpara sute de mii de tone de benzina si motorina de la Oil Terminal Constanta si de la controversata companie Oscar Downstream, in scopul declarat al realizarii unui alt produs finit. Iar in acest mod erau scutiti de plata mai multor accize catre statul roman. Insa in loc sa realizeze produsul CLG, combustibilul era vandut direct in benzinarii. Iar reteta este posibil sa fi fost exportata si in tari ca Bulgaria, Serbia si Muntenegru, unde traficul cu carburant din Romania este inca in floare. Si daca informatiile vehiculate in sistem se adeveresc, serviciile trebuie sa afle si ceilalti posibili papusari din spatele fratilor Gruia Stoica si Vasile Didila, mai ales ca se spune ca acestia nu ar controla cu adevarat decat o treime din afacerile de miliarde de euro pe care le deruleaza.