Ce o fi fost în sufletul lui Klaus Iohannis atunci când a văzut că până și cei 7 – 8 dintre ”românii mei” care au catadicsit să vină la Mormântul Ostașului Necunoscut pentru a îl vedea pe șeful statului cum depune o coroană de flori sunt ținuți la sute de metri distanță de ”Obiectiv”. Cu sau fără voia lor – aproape că nici nu mai contează – SPP-iștii ”împăiatului” general Lucian Pahonțu probând încă o dată, dacă mai era nevoie, că deja Klaus Werner Iohannis nu mai este decât un ”captiv al sistemului”. Unul care, ce este drept, va trebui să își joace ultimul rol până la sfârșitul mandatului de anul viitor. Asta dacă vrea ca ”Prima Doamnă”, atunci când se trezește dimineața, să se ducă direct al liceu, ci nu cumva să ajungă să dea declarații prin altă parte…
Iar prin acceptarea fie și tacită a izolării sale cvasitotale de orice înseamnă român de rând, Iohannis nu a făcut decât să își recunoască înfrângerea. Și să se dea astfel la o parte din calea operațiunii de ”schimbare a liniilor” atât la nivel al sistemului, cât și al clasei politice. Pentru că, nu trebuie uitat, dacă nu apar cumva alte ”elemente incontrolabile” precum ”radicalizații” AUR sau ce a mai rămas din USR, atunci alegerile de la anul pot reprezenta ”foaia de parcurs” a României pentru următorii 10 ani! 10 ani în care ”giranții” parcursului european al statului român vor ”liniște totală”, pentru ca ”incubatorul de afaceri” în care se transformă încet, dar sigur țara noastră să nu fie perturbat de factori politici. Și cum ”sugestiile” partenerilor externi continuă să fie executate la București mai ceva decât ordinele pe unitate, ”proiectul de țară” pentru România următorilor 10 ani deja este creionat. Iar principala mutare pe care se bazează este una cu adevărat surprinzătoare. Dar deja identificată, agreată sau direct asumată – deși dinamica operativă clar nu impunea încă dezvăluirea sa totală! – de principalii lideri politici și ai sistemului deopotrivă…
Nu trece ”sticla”!
În cele din urmă, Nicolae Ionel Ciucă se dovedește a fi un premier mai ușor de ”digerat” decât se așteptau până și puternicii săi susținători americani. Cei care de altfel au și insistat ca ”Dreapta” să nu mai caute un alt candidat pentru prezidențialele de la anul și să meargă pe mâna generalului a cărui obediență în fața intereselor geostrategice americane chiar că nu poate fi pusă de absolut nimeni la îndoială. Numai că, ghinion, în ciuda eforturilor depuse, generalul Nicolae Ionel Ciucă pare ”imun” la campania de ”umanizare” a imaginii sale. Premierul fiind pur și simplu incapabil ”a trece sticla”. Iar cum s-a stabilit ca viitorul candidat al Dreptei nu va mai fi în niciun caz un ”duplicat” al ”Marelui MUT” care chipurile tace și face, Ciucă a pierdut deja orice șansă de a mai rămâne în pole – position și la anul. Cel puțin din perspectivă politică.
Cum însă sistemul chiar nu are ce să îi reproșeze generalului Nicolae Ionel Ciucă, deja s-a bătut palma, cu ”cine trebuie”, pentru ca acesta să preia conducerea Serviciului Român de Informații. Dar nu din postura de militar, fie el și rezervist… Nicolae Ionel Ciucă urmând a fi nominalizat drept viitor director al Serviciului Român de Informații, strict ca și om politic…
La Cotroceni sau la Victoria. Unde este nevoie…
Până la următoarea ”Mare Rocadă” între oamenii de bază ai actualei ”Drepte”, Nicolae Ionel Ciucă și Eduard Hellvig, operațiunea de ”curățire” a acestei părți a eșichierului politic trebuie să ducă la retragerea mai mult sau mai puțin controlată a unor personaje liberale deja considerate ”nefrecventabile”, precum președinții de Consilii Județene de la Ilfov și Prahova, Thuma Hubert și Iulian Dumitrescu. Ca și a unor miniștri, lista remaniabililor fiind deschisă, bineînțeles, de sindicalisto – pălincarul – plagiator dovedit Lucian Bode. Însă recenta ”păruială” de la Chișinău, dintre ”țațele” politice Bogdan Aurescu și Maia Sandu pentru postura de viitor prezidențiabil al ”Dreptei” a fost picătura care a umplut paharul răbdării liberale în ceea ce îl privește și pe ”adormitul” ministru al Afacerilor Externe. Mai ales că oricum fostul ucenic al lui Adrian Năstase se bucura doar de sprijinul unui Klaus Iohannis tot mai tern, în încercarea disperată de a rămâne în Guvern.
Însă disensiunile mai mult de mahala, decât diplomatice dintre actuala președintă ”legebetistă” a Republicii Moldova și ”progresistul” ministru român de Externe i-a făcut și pe strategii aflați în spatele noului ”proiect de țară” bazat pe ”stabilitatea de 10 ani” să conștientizeze că, dacă orice ”trepăduș” politic va fi lăsat să pozeze încă de acum în viitorul lider român, nici ”internarea la Bălăceanca” nu ar mai putea salva imaginea clasei politice românești.
Drept urmare, după cum reiese din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, trecerea generalului Nicolae Ionel Ciucă în fruntea SRI poate fi ”decodată” cel mai bine prin pregătirea, prin această lovitură cu mantă, a reintrării actualului director al serviciului în prim-planul vieții politice. Și cu toate că această variantă de lucru poate fi dezmințită categoric – ceea ce de altfel este pe deplin de înțeles la acest moment operativ – Hellvig și doar Hellvig este numele aflat momentan în pole – position pentru a fi reprezentantul ”Dreptei” la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria. Acolo unde va fi mai multă nevoie de el, după intrarea în vigoare a algoritmului secret de împărțire a Puterii între PNL și PSD. Două forțe politice care vor rămâne în picioare, fiecare repoziționată de-o parte și de alta a ”frontului înghețat” din plin an pre-electoral. SRI – MAI – PNL și SIE – MAE – PSD fiind de altfel și grupările care își vor împărți ”frățește” cele două Palate. Pentru că, sub nicio formă, ”giranții” externi nu vor permite ca aceeași grupare să preia și Palatul Cotroceni, dar și Victoria…
În cazul în care va fi plasat pe culoarul pentru Palatul Cotroceni, fiind posibil ca Eduard Hellvig să candideze în tandem cu Marcel Boloș, după modelul american…
De cealaltă parte, cuplul Marcel Ciolacu – Mihai Tudose fiind unul deja ”sudat” de multă vreme…