Da, ce este drept, conducerea ”unionistă” a Republicii Moldova ne tot mulțumește pentru tot mai împovărătoarele ajutoare financiare acordate. Că doar nu o doare gura pe ”guraliva” Maia Sandu să strecoare câte o declarație publică despre ”ajutorul românesc”. Mai ales că oricum se ferește ca de tămâie să pomenească despre sprijinirea fie și a celui mai mic proiect unionist. Asta ca să nu mai vorbim că propaganda operativă s-ar repezi isteric asupra oricui ar îndrăzni să mai amintească de ”românii” de pe cele două maluri ale Prutului ca făcând astfel ”jocul lui Putin”.
Așa că pe soroșista Maia Sandu nu o costă nimic să mulțumească României. Mai ales că, vorba aceea, a fost nevoie doar de o șepcuță pentru ”gâdilarea orgoliului” masculin al lui Klaus Iohannis. Și plata aferentă a deja 15 miliarde de dolari samsarilor americani de armament. Numai că, ghinion, în timp ce ”marii bărbați de stat” Klaus Iohannis, Nicolae Ionel Ciucă și Bogdan Lucian Aurescu sunt ținuți ”în joc de glezne” cu mulțumirile ”siropoase” ale Maiei Sandu, oamenii președintei moldovence lucrează intens. La un nou proiect privind ”reintegrarea Transnistriei”. Dar nu alături de ”România donatoare” a lui Iohannis, ci împreună cu ”Ucraina beneficiară” a lui Zelenski…
Vicepremierul recunoaște : Tot ”5+2”…
”Chișinăul pregătește un nou plan de reintegrare a Transnistriei”! Aceasta este vestea șoc a acestui sfârșit de an, venită de la Chișinău. Și dezvăluită din poate cea mai credibilă sursă oficială în domeniu, vicepremierul Republicii Moldova pentru reintegrare, Oleg Serebrian. Pentru că, ei bine, uite că în Guvernul Republicii Moldova există și un portofoliu de vicepremier pentru reintegrare. Oleg Serebrian recunoscând franc despre ”cel puțin 14 planuri sau strategii de reintegrare care au existat de-a lungul ultimilor 30 de ani. Sigur ele nu se făceau niciodată publice. N-au avut, firește, succes. Nici un succes. Dar nu se acționează în neștire. Orice acțiune, inclusiv planurile pentru un an sau doi, sunt programate. Adică, ce avem de gând să facem pentru un an – doi și se schițează anumite variabile. Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care, bunăoară…”.
Numai că, după tot acest ”bla – bla” retoric, vicepremierul moldovean pune și ”punctul pe i”. Cu o declarație care a produs deja frisoane printre autoritățile de la București! Cele care credeau, că barem pentru zecile de milioane de euro pompate recent în economia Republicii Moldova, dacă nu din rațiuni istorice, omologii de la Chișinău vor ”cosmetiza” cel puțin rolul României. Numai că, vicepremierul Oleg Serebrian tocmai ce a susținut public că ”Partea ucraineană poate ajuta Republica Moldova la nivel de expertiză, dar și din punct de vedere diplomatic, Ucraina fiind parte a procesului de negocieri. Ucraina este cel mai important vecin al nostru în procesul de negocieri, România nefăcând parte din procesul de negocieri direct, ci doar prin intermediul OSCE sau al UE”.
Și lucrurile chiar așa stau, pentru că singura formulă diplomatică recunoscută internațional de negociere a situației republicii separatiste Transnistria este cea în ”format 5 + 2”. În fapt, o ”platformă” de negociere formată din reprezentanți ai Chișinăului și Tiraspolului și la care Federația Rusă, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – OSCE sunt mediatori oficiali ai negocierilor! Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii având la rândul lor rolul de observatori oficiali. În timp ce România nu are absolut niciun rol! Nici măcar unul decorativ!
Politica externă girată de președintele Klaus Iohannis urmând a se rezuma și în viitor la acordarea de tot mai împovărătoare ”ajutoare financiare”. Vicepremierul Oleg Serebrian declarând tranșant că toate negocierile țin cont doar de legea adoptată în Parlamentul Republicii Moldova în anul 2005. Cea care prevede tocmai îndepărtarea totală a României de la orice negociere oficială. Numai că actuala putere ”pro – românească” de la Chișinău deține majoritatea parlamentară. Și așa cum promovează ”Agenda LGBTQ”, ar putea solicita și ”reintegrarea” României în procesul de negociere. Sau barem să solicite sprijin diplomatic unilateral. Numai că Serebrian a spus-o răspicat pe cine se bazează și în continuare: ”Ucraina este cel mai important vecin al nostru în procesul de negociere”…
Aurescu, al cui ministru ești tu?
”Precizările” oficiale privind poziția Republicii Moldova venind la doar câteva zile după ce ministrul român Bogdan Lucian Aurescu se împăuna cu noul său statut diplomatic de ”al doilea ministru de Externe al Republicii Moldova”. Iată însă că aceeași Republică Moldova nici măcar nu solicită sprijinul diplomatic al României, ci pe cel al Ucrainei.
Astfel că tocmai Kuleba cel căruia Aurescu nu îndrăznește să îi spună în față nimic despre ”prigoana românilor” cernăuțeni pare a fi de fapt cel de-al doilea ministru de Externe al Republicii Moldova. La fel cum Volodimir Zelenski este ”alesul” Maiei Sandu, ci nu Klaus Iohannis! Și asta în timp ce în România traficanții ucraineni au ajuns să fie numiți oficial drept ”turiști rătăciți”. Frustrarea polițiștilor români de Frontieră fiind cu atât mai mare cu cât acum sunt trimiși prin munții Maramureșului să ajute la recuperarea rackeților ucraineni, ci nu la arestarea lor. Cu toate că la ce ”culoare” de trafic sunt asigurate pe frontiera ”securizată” mai mult de rackeți, decât de polițiștii noștri cărora nu li se mai permite nici măcar patrularea aeriană cu elicopterele IGAV, chiar că nu aveam cum să intrăm în Schengen…
Noul cuplu politic tot mai ”radicalizat” de la Chișinău, format din bursierii soroșiști Maia Sandu și șeful Serviciului de Informații și Securitate – SIS, Alexandru Mustățea fiind la un ”pas să plece urechea” la oferta ucraineană privind deschiderea unui nou front în Transnistria, prin ”eliberarea de viață” a ”pacificatorilor” Armatei a 14-a…