Cine chiar crede în ”autismul politic” afișat de Klaus Iohannis de fiecare dată atunci când este înghesuit în corzile ringului public se înșeală amarnic. Fie și pentru simplul fapt că, dacă nu ar fi fost uns cu toate alifiile politice, Iohannis nu ar fi rezistat atâta amar de vreme în fruntea Sibiului, într-o perioadă a ”boom”-ului retrocedărilor.
Astfel că tocmai Iohannis este primul care conștientizează pe deplin că ”orice cal de curse ajunge în cele din urmă o gloabă” nu doar în hipism, dar și în politică. Fiind suficient aici să se uite și la cazul predecesorului său Traian Băsescu… Cel care, de asemenea a sperat până în ultima clipă că va primi drept premiu de consolare după terminarea celui de al doilea mandat prezidențial un înalt post diplomatic într-o structură internațională, fie ea NATO, UE sau alte Parteneriate Estice. Pentru că, da, în ciuda forțărilor de a mai vinde ceva din imaginea de ”mascul alfa” al politicii și președinte jucător, Iohannis își joacă în aceste zile ultima carte tot pe mână americană. Pentru că, ajuns într-un moment în care nici măcar obedientul general Ciucă nu se mai închină la ”icoana” lui, Iohannis a profitat de întâlnirea ”eco” de la Glasgow, cu John Kerry. Dar doar pentru a solicita o sinecură și pentru el! Pe persoană fizică! În cel mai pur stil românesc! Știind ”slăbiciunea” fostului secretar de stat pentru independența Kosovo, Iohannis promițând că ar putea ”sparge” grupul ultimelor cinci state membre ale Uniunii Europene care nu au recunoscut independența fostei republici iugoslave.
Bineînțeles, șeful statului român asumându-și această ingrată misiune doar dacă ar primi o asigurare a recunoașterii internaționale prin desemnarea sa drept mediator al acestei spinoase probleme diplomatice care divizează și acum comunitatea internațională. Și demonstrând că a învățat și el ceva de la bietul Ciucă, Iohannis a plătit deja în avans ”favorul” american. Astfel că România va construi ”mini reactoare nculeare” și va oferi MICROSOFT exclusivitatea pentru trecerea în ”cloude” a tuturor bazelor de date ale companiilor de stat!
A bătut palma cu Kurti!
În urmă cu aproape o lună, pe 6 octombrie, în Slovenia, Klaus Iohannis avea o întâlnire ”față în față” cu premierul kosovar Albin Kurti… Cel care a insistat pentru ca România să recunoască independența statului kosovar. Creând astfel o breșă în grupul ultimelor cinci țări membre ale Uniunii Europene care nu au recurs încă la acest gest diplomatic oficial. Este vorba despre România, Cipru, Grecia, Slovacia și Spania. Cea din urmă nevrând să creeze un precedent pentru aspirațiile secesioniste din regiunea bască și cea catalană. După cum Cipru și Grecia nu vor la rândul lor să dea apă la moară regiunii nordice cipriote, aflată sub control turc. La fel cum Slovacia se teme de comunitatea maghiară compactă, care le-a creat deja nenumărate probleme.
Însă ceea ce surprinde cu adevărat este de ce a apelat premierul kosovar tocmai la șeful statului român… Mai ales că, în 2018, atunci când Klaus Iohannis se oferise singur drept mediator pentru recunoașterea independenței Kosovo și normalizarea relațiilor cu Serbia, Pristina i-a dat ditamai ”plăcuța suedeză”! Kosovo anunțând că nu are nevoie de medierea lui Iohannis, cel acre s eînvoise deja cu premierul sârb Vucici! Astfel că, dacă acum Albin Kurti a apelat tocmai la Iohannis, mai mult ca sigur a făcut-o doar cu girul Administrației Biden. Cea în care ocupă un loc de cinste fostul secretar de stat democrat John Kerry, cel care și-a asumat pe plan internațional ”ambiția personală”de a forța recunoașterea Kosovo de către toate statele membre ale Uniunii Europene.
”Viziune”, în loc de șepcuță!
Din păcate pentru propagandă, oricât a așteptat în ”pole – position”, inclusiv cu paltonul lângă el, pentru a schimba câteva vorbe ”istorice” cu președintele american Joe Biden, Iohannis de-abia a prins o fotografie cu o strângere sumară de mână, peste o masă. Cu totul altfel au stat însă lucrurile cu John Kerry. Ce este drept, președintele român nu a mai primit barem o șepcuță drept suvenir, ca atunci când a stat ”ghiocel” în Biroul Oval, dar Kerry i-a lăudat ”viziunea revoluționară”! Cum care viziune?
Cea ca România să fie primul stat european care să accepte pe teritoriul său construcția unor reactoare nucleare modulare mici. Mini –reactoarele urmând a fi construite de compania americană US NuScale Power! Cea care însă nu a apucat să construiască un astfel de reactor de tip SMR nici măcar în Statele Unite! Astfel că experimentul SMR va fi testat pentru prima oară în ”Colonie”, până și Ucraina așteptând să vadă ce se va întâmpla aici, înainte de a implementa procedeul, tot la presiunea Administrației Biden. De fapt a băiatului ”adormitului” Biden, cel cu afaceri deja asumate în domeniul energiei…
Gata plata și pentru MICROSOFT!
Totuși, palma pe obraz cu care Kerry l-a mângâiat părintește, satisfăcut de ”deal”-ul încheiat nu pare să fi fost suficientă pentru liniștea președintelui român. Cel care, vrând să fie sigur că se va putea retrage ”la pensie” din Kosovo, ca mediator internațional a mai făcut un pas în acest sens. Pentru că în niciun caz nu se poate afirma că Iohannis nu a fost măcinat de griji în aceste ultime zile. Ce este drept, acesta nefiind preocupat nici de criza medicală, nici de cea politică sau energetică. Ci de grija ca nu cumva gigantul Microsoft să nu fie mulțumit cumva de ”oferta de nerefuzat” pe care președintele tocmai a făcut-o companiei americane, în numele statului român.
Și anume ca toate instituțiile să ”înghită” noi contracte privind implementarea infrastructurii de cloud. Dar se pare că deja s-a bătut palma pe ”prețul corect”, astfel că s-a putut comunica și public faptul că ” gigantul american Microsoft pregătește proiecte importante în România, în domeniul infrastructurilor de cloud și al dezvoltării de competențe digitale, temă discutată de președintele Klaus Iohannis cu președintele Microsoft, Brad Smith, în marja participării la Summitul liderilor mondiali din cadrul Conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice”. Totul după ce, după cum dezvăluiam în ”lovitura” din 12 octombrie, asupra mai multor companii de stat din domeniul energetic se exercitau puternice presiuni pentru a semna contracte privind ”transmiterea și stocarea datelor în cloud”.