Dan Fischer s-a stins din viață la Berlin, în noaptea de 19 spre 20 iulie, 2012. Iată însă că, deși a trecut atâta vreme de la trecerea sa în neființă, fabuloasa avere a sibianului încă naște controverse… De fapt, pentru a o spune pe șleau de la bun început, încă reprezintă un ”izvor” financiar nesăcătuit, de la care se adapă zeci de acoperiți ai Serviciului de Informații Externe!
Ce este drept, marea lor majoritate provenind din rândurile rezerviștilor și ”acoperiților” care au asigurat logistica serviciului din ”zona gri” a sistemului de-a lungul mandatelor foștilor șefi ai SIE, fără excepție! Pentru că, la fel cum de altfel se întâmplă și la case mai mari, la acest moment la nivelul sistemului funcționează două SIE! Unul format din activi operativi care își fac treaba. Însă serviciul nu a putut evita nici el să fie lovit de ”blestemul rezerviștilor”.
Astfel că încă rezistă ”pe baricadele” combinațiilor făcute în numele SIE și o ”gașcă nebună” formată din foști ofițeri sau oameni de afaceri care probabil s-au uitat prea mult la filme cu spioni, de când nu mai sunt în activitate. Însă ”dezgroparea” legendarei ”Rețele Fischer – Frâncu” tocmai acum chiar nu este una întâmplătoare! Ea fiind urmarea dinamicii operative care, chiar zilele trecute a dus la o ruptură fără precedent la vârful ”Găștii SIE”. Acolo unde, stranie ironie a sorții, actualul ministru de Externe este deja ferm convins că nimeni altul decât Cătălin Harnagea s-ar afla în spatele dezvăluirii în ”NAȚIONAL”, în ”lovitura” din 1 decembrie, a ”numelui său de Centrală: GUL” ! Mai ales că, doar cu câteva zeci de ore înainte, fostul șef al SIE și încă director al acoperitei Agenții de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare l-ar fi amenințat practic pe Bogdan Aurescu că, dacă nu îi prelungește începând cu data de 6 decembrie mandatul în fruntea RoAid, atunci îl va da pe mâna ”presei”… Fără să îi pese barem că HG-ul cu numirea pe o perioadă de 4 ani a fost între timp abrogată…
”TIER”, după ”ARABELA” și ”GUL”
Astfel că, strict pentru recăpătarea echilibrului în cadrul ”Găștii SIE” de la vârful Ministerului Afacerilor Externe, începem prin a dezvălui și ”numele de Centrală” al chiar fostului șef al Serviciului de Informații Externe, Cătălin Constantin Harnagea : ”TIER”!!! Cu mențiunea că isteria ”prăduielilor” reciproce a fost declanșată de ”lovitura” din 25 noiembrie. Atunci când dezvăluiam pentru prima oară ”numele de Centrală” al unui înalt demnitar încă activ la vârful Ministerului Afacerilor Externe: ”ARABELA”. Mulți inițiați ai sistemului aruncându-se apoi pe ”bursa identificării” cu diverse variante, dintre care cea mai ”legendată” a fost cea a actualului secretar de stat în MAE, Daniela Gitman. Cel mai probabil pentru că, înainte de a avea în fișa postului legătura dintre ministrul Bogdan Aurescu și directorul RoAid, Cătălin Constantin Harnagea, discreta Daniela Gitman a fost și ambasadorul României în Cehia…
Frica de avion…
Oricum, cert este că doar la câteva zile după veritabilul ”șantaj emoțional” încercat asupra ministrului român de Externe, tocmai ce a fost găsită o notă informativă pe care, ghinion, prea mulți demnitari ai statului român și importanți oameni de afaceri o credeau definitiv ”pierdută”! Astfel că are de ce să fie panică în sistem! Mai ales că este vorba despre raportul privind ”Rețeaua Fischer”! Și din care astăzi selectăm doar un scurt episod privind îngrijorarea structurii contrainformative de la acea vreme a ”vechiului SIE”, cu privire la mereu invocata ”frică de avion” a unui ditamai șef de serviciu secret.
Cel care astfel, în loc de un sugerat consult medical sau acceptarea ”tratamentelor” bahice tradiționale pentru cei cărora nu le place să zboare cu avionul, prefera să se deplaseze cu obstinență doar ”terestru”. Astfel că o eventuală operațiune contrainformativă ”Follow the money” ar fi fost evident îngreunată…
Totuși, la dosar mai există încă destule note despre ”scoaterea sumelor operative în valize pline cu cash pe cale terestră” și ”spălarea sumelor operative la celebrul Casino de Monte Carlo”! Ca și referiri concrete la nume ca ”Dragoș Constantinescu” sau ”Afacerea Ness Caffe”. Toate aceste rapoarte identificând drept numitor comun al tuturor acestor operațiuni ”grupuri din zona Dan Fischer”!
Sibianul germano – israelian
Dar cine a fost cu adevărat Dan Fischer? Biografia oficială se referă la un fost sportiv de performanță originar din Sibiu, care a făcut afaceri în România după Revoluție, unde a dezvoltat proiectul de lux Silver Mountain din Poiana Brașov. Adevărata viață a lui Dan Frâncu poate fi însă oricând încadrată drept ”blockbuster”. Pentru că, da, pe Dan Fischer l-a chemat Dan Frâncu! Acesta schimbându-și apoi numele legal. A jucat polo la Steaua, la echipa națională și la Dinamo, unde a devenit astfel încadrat la Minsiterul de Interne.
În 1980 a emigrat în Germania Federală, unde a continuat să joace polo la cel mai înalt nivel. Numai că, în paralel, după doar un an de la emigrare, în 1981 își înființa propria afacere, un birou de turism prin care aducea turiști occidentali în România comunistă! Apoi, în 1986 își extindea afacerea și în Statele Unite ale Americii. După care, în 1990 s-a orientat spre România ”tuturor posibilităților” pe atunci…
Afacerea ”DANUBIUS”
Primul mare ”tun” specific acelor vremuri, românul Dan Frâncu, devenit între timp germano-israelianul Dan Fischer l-a dat alături de partenerii săi de afaceri Dan Pazara și Martyn Ernest Birchall. Pazara fiind fostul mahăr de la OMV Petrom, prezentat ca ”românul care a făcut miliarde pe Wall Street”. Iar britanicul Martyn nimeni altul decât soțul cunoscut în SUA al Anei Birchall. Astfel că Fischer, Pazara și Birchall au luat, prin nou înființata firmă ”DANUBIUS”, ”crema” contractelor de consultanță în vremurile de aur ale ”marii privatizări”. Cei trei fiind poate chiar principalii beneficiari finali aflați în spatele marilor privatizări precum cea a ROMTELECOM-ului. La un moment dat, Fischer, Pazara și Birchall au dat însă lovitura și într-un alt domeniu ”exclusivist” al afacerilor cu statul român. Și anume cumpărând ”angro” acum uitatele ”vouchere” pentru privatizare emise de Guvernul Văcăroiu ”la tot poporul”, dar care apoi erau generos decontate de către ”defunctul” FPS…
Război pe Africa cu Bittner și Timofte
Numai că succesul halucinant al lui Fischer nu avea cum să nu atragă și ”frustrarea” concurenței. Mai ales cea a grupului rival condus de Alexandru Biitner. Mai ales după ce româno-germano-israelianul Dan Frâncu Fischer a primit misiunea de a ”recupera creanțele” de sute de milioane de euro pe care statul român le avea de încasat încă din vremea comunismului de la diverse țări africane și arabe. Iar alegerea lui Fischer a declanșat un adevărat ”război fratricid” în sistem, purtat la vedere de miliardarii Dan Fischer și Alexandru Bittner și pe ”frontul nevăzut” al serviciilor de Cătălin Constantin Harnagea și Radu Timofte. ”Conflict înghețat” care mai persistă și acum, mai ales că nu toate creanțele au fost recuperate cash, marea lor majoritate fiind transformate în ”afaceri acoperite” care produc încă și astăzi…