Proiectul reactoarele modulare nucleare din SUA, pe care se baza sistemul energetic național, ca să înlocuiască capacitățile de producție închise, a fost stopat din cauza costurilor prea mari. Și asta după ce statul român a fost obligat de Guvernul american să cotizeze cu 12 milioane de dolari pentru cercetările firmei private NuScale în dezvoltarea SMR-urilor. Problemele sunt multiple pentru România, în condițiile în care oficialii anunță că nu renunță la reactoarele modulare.
Proiectul reactoarelor modulare americane s-a dovedit a fi un eșec, așa cum ziarul Național a tot semnalat de-a lungul timpului. De data aceasta, anunțul a fost făcut chiar de conducerea NuScale, care a recunoscut că este nevoită să renunțe la proiect din cauza costurilor prea mari. Când costurile au depășit 9 miliarde de dolari, urmând să își continue ascensiunea, NuScale a abandonat, mai ales că unul din avantajele declarate ale acestui tip de reactor era faptul că se reduceau costurile prin modularizare și prin prefabricare.
”Ceea ce au făcut americanii era o soluție imposibilă. Ei nu au construit nici prototipul reactoarelor modulare, erau încă în cercetări. Iar România a contribuit cu 12 milioane de dolari la cercetarea pentru reactoarele modulare de la NuScale. Acum nu știm ce se va întâmpla la Doicești, cu asocierea firmei private cu Nuclearelectrica, probabil vor aștepta alt proiect de reactoare modulare, dar asta înseamnă că o iau de la zero. Nu știm nici ce se va întâmpla cu simulatorul de la Politehnică, instalat special pentru SMR-urile NuScale. Oricum, tehnologia NuScale nu avea cum să fie gata până în 2030, așa cum au tot transmis autoritățile române. Plus că exista acel mare semn de întrebare, pentru că nu poți să implementezi o tehnologie neverificată în țara de origine și atunci 2030 nu era un termen fezabil. Realist ar fi fost să facă cei de la NuScale până în 2030 reactoarele modulare la costuri rezonabile și, după aceea, să implementeze, în câțiva ani, la Doicești”, ne spun experții în energia nucleară.
Decizie prudentă
Asocierea dintre Utah Associated Municipal Power Systems (UAMPS) și NuScale Power Corporation a anunțat, în 8 noiembrie, că s-a convenit, de comun acord, să se pună capăt proiectului Carbon Free Power Project (CFPP), potrivit publicației e-nergia.ro. În ciuda eforturilor semnificative depuse de ambele părți pentru a avansa CFPP, pare puțin probabil ca proiectul va avea o contribuție suficientă pentru a continua implementarea, au transmis părțile.
”Prin urmare, UAMPS și NuScale au stabilit de comun acord că încheierea proiectului este cea mai decizia cea mai prudentă pentru ambele părți. Prin munca noastră cu UAMPS și prin parteneriatul nostru cu Departamentul de Energie, am avansat NuScale Power Modules până în punctul în care companiile de utilități, guvernele și companiile industriale se pot baza pe tehnologia dovedită a unui reactor modular de mici dimensiuni (SMR) care are aprobarea autorităților de reglementare și este în producție activă. Cooperarea noastră cu CFPP din ultimii zece ani a făcut ca tehnologia NuScale să avanseze până la stadiul de a fi comercializată. NuScale va continua celelalte proiecte cu clienți naționali și internaționali ale noastre pentru a aduce tehnologia noastră SMR americană pe piață și pentru a dezvolta tehnologia nucleară americană, creând astfel locuri de muncă în Statele Unite ”, a declarat președintele și directorul general al NuScale, John Hopkins, într-un comunicat de presă.
Sistemul energetic rămâne descoperit
Continuarea finanțării cercetărilor ar putea fi făcută chiar de România, având în vedere că parlamentarii au votat, în mod aberant, o lege prin care statul român se obligă să garanteze finanțarea reactoarelor modulare. ”Credem cu tărie că implementarea cu succes în România, până în următorul deceniu, a tehnologiilor SMR este importantă pentru securitatea energetică și pentru atingerea obiectivelor noastre climatic, prin înlocuirea treptată a centralelor bazate pe cărbune cu SMR”, a afirmat Sebastian Burduja, ministrul Energiei. Până atunci însă, problemele stringente sunt la retehnologizarea reactorului 1 de la Cernavodă, în primul rând din cauza crizei de forță de muncă calificată, astfel că este posibil ca lucrările să dureze cel puțin 4 ani. De exemplu, nu mai există sudori în oțel inoxidabil, în condițiile în care la retehnologizare se înlocuiesc cele 380 de canale de combustibil. Mai mult, deși Guvernul a promis că reactoarele 3 și 4 vor fi date în funcțiune în 2030 și în 2031, în ritmul în care se mișcă lucrurile, acestea nu vor fi gata nici în 2040. Ceea ce înseamnă, că sistemul energetic național va rămâne descoperit.