Primul Ministru a lovit un copil de dinozaur pe trecerea de pietoni. Ce știre nasoală! Copil de dinozaur? Oh, da, dinozaurii au copii. Păi de ce nu au pui? Pentru că dinozaurul are niște dimensiuni uite-așa de mari și atunci se cheamă că el are copii. Face copii, are copii.
Primul Ministru, neatent, conducând cu viteză excesivă, lovește un copil de dinozaur pe trecerea de pietoni, asta e viața. Știrea asta ar atrage milioane de cititori ahtiați după întâmplări tragice. Milioane de oameni se hrănesc bine mersi cu accidente, crime, răpiri, dezastre. Le face bine la sistem, îi agită pe dinăuntru. De fapt, știrile astea le hrănesc sinele lor amărât, le dau senzația, iluzia că ei ar fi nemuritori și că ce bine că nu au luat-o chiar ei peste cap. Dar să vedem mai departe că nu s-a terminat aspectul tragic al acestei știri incredibile. Ce căuta un copil de dinozaur pe trecerea de pietoni în București? Păi e destul de explicabil. Din cauza exploziilor solare s-a creat o falie în timp prin care au năvălit niște dinozauri din vremuri demult apuse. Unul dintre copiii lor a ieșit în calea Primului Ministru pe trecerea de pietoni. Primul Ministru l-a lovit cu automobilul lui de lux, boaf. Dar vezi tu, copilul de dinozaur n-a pățit nimic, nici măcar o zgârietură n-a avut el, copilul de dinozaur. Dimpotrivă, automobilul de lux al Primului Ministru s-a făcut varză, așa, ca o armonică. Primul Ministru nici n-a apucat să-și dea seama ce s-a întâmplat pentru că tatăl copilului de dinozaur a apărut de după colțul străzii, la Piața Romană, și, furios, l-a înfulecat pe Primul Ministru. Ei, CSAT a decis să trimită un regiment de tancuri care a bombardat toți dinozaurii făcându-i una cu pământul, știrea asta a făcut înconjorul lumii. Apoi totul a fost dat uitării. A fost ales un alt Prim Ministru, au avut loc multe alte evenimente nasoale sau vesele sau triste, lumea merge înainte. Ce ar trebui să învățăm din această poveste ciudată? Păi în primul rând, politicienii ar trebui să învețe că în orice moment pot fi înfulecați de un dinozaur care poate apărea pe neașteptate de unde nu te aștepți. Așa că orice Prim Ministru ar trebui să-și canalizeze eforturile către binele public mai abitir decât până acum. De ce? Păi știu eu de ce? În altă ordine de idei ar trebui să învățăm că habar n-avem de nimic din universul ăsta ciudat pe care-l doare la bască de viața noastră. Și, în sfârșit, ar trebui să ne gândim să tăiem o felie mai groasă din PIB și să ne înarmăm meserie că, cine știe, ne trezim cu alte pericole pe capul nostru de nătărăi care suntem, naivi, ignoranți, pafariști și tupeiști…