România importa ieri, la ora 16.30, aproape 1.700 MW energie electrică. Producția de energie eoliană scăzuse la 6 MW, iar cea fotovoltaică la 1 MW. În aceste condiții, hidroenergia a mers cu frâna trasă. În fapt, cu frâna trasă merge din luna iulie a acestui an, când producția aproape s-a înjumătățit. Problema nu este legată de secetă, ci de comanda pe care o dă pentru producție dispeceratul național.
Hidroelectrica merge tot cu frâna trasă, consecința fiind o creștere masivă a importurilor. Cu prioritate la intrarea în sistem, producția de energie din eolian și fotovoltaic, intermitente și cu valori spre negative, nu reușește să se facă simțită, astfel că de bază rămân tot celelalte resurse de energie.
Hidroenergia a scăzut de la o producție de 2.157 GW în mai și 2.300 GW în iunie, la 1.498 GW în iulie, 922 GW în septembrie, 928 GW în octombrie, urcând ușor la 1.228 GW în noiembrie. De regulă, producția se realizează la comanda Transelectrica, dispecerul sistemului, însă aceasta nu este corelată și cu consumul, atâta vreme cât se importă cantități uriașe de energie. Problema în România este că atunci când importăm, o facem la prețuri foarte mari, iar când avem surplus, că mai bate vântul, se exportă la prețuri de nimic.
Mergând mai departe, România se îndreaptă, ca și UE, spre ținta de 86% capacități de producție regenerabile, în marea lor majoritate eolian și fotovoltaic. La o producție de 0 MW fotovoltaic și 10 MW eolian luni, la ora 17, și un consum național de 8.096 MW, nu se întrevede o viabilitate a funcționării sistemului. Chiar și cu cele câteva centrale pe gaze și cu eventualitatea construirii reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, tot nu se va putea acoperi consumul. Din iunie 2023 până în decembrie, capacitatea instalată a hidroenergiei a crescut de la 6.378 MW la 6.643 MW, eolian, de la 2.998 MW la 3.026 MW, hidrocarburi, de la 2.397 MW la 2.894 MW, cărbune, de la 2.151 MW, la 2.762 MW, iar solar, de la 1.350 MW, la 1.553 MW. Practic, din eolian și fotovoltaic, în șase luni, au mai fost construite capacități de 230 MW.
Probleme în 2024
Potrivit Transelectrica, în 2024 vor fi retrase din producție, pentru întreținere și reparații, în diferite perioade, capacități de hidroenergie de peste 2.000 MW. Tot anul viitor, vor intra în reparații centrala Paroșeni, care produce 150 MW, București Vest și București Sud, cu 386 MW, Grupul 4 de la Iernut, cu 100 MW în mentenanță tot anul, CET Craiova II, cu 300 MW, CET Brazi, cu 210 MW, Petrom Brazi, cu peste 850 MW, CET Galați cu 210 MW pe tot anul și, mai grav, Unitatea 1 de la Cernavodă, care intră în mentenanță din mai până în iulie 2024. Pentru sfârșitul acestui an, CET Brazi, cu 105 MW, intră în lucrări de reparații toată luna decembrie, Centrala Iernut, cu 100 MW, este oprită în decembrie pentru neîncadrare în valorile limită de noxe, iar trei grupuri de la Porțile de Fier, cu aproape 500 MW, sunt oprite pentru diverse pregătiri în această lună.
Cărbunele, ținut în stand-by
Puterea instalată a termocentralelor pe cărbune era, luna aceasta, de 2.762 MW, ceea ce înseamnă o putere netă de aproape 2.000 de MW. Cu toate acestea, mai mult de 1.100 MW nu intră în sistem, nici măcar în zilele și momentele cu deficit major de energie, preferându-se importurile. Cea mai mică cantitate de energie pe cărbune a fost produsă în 23 octombrie, 667 MW, în condițiile în care în aceeași zi se importau 629 MW. Din octombrie, producția de energie fotovoltaică a scăzut dramatic, ajungându-se la valori negative. În noiembrie, producția de energie nucleară s-a înjumătățit timp de 13 zile, astfel că aceasta a fost depășită de producția de energie din hidrocarburi. Potrivit balanței brute de energie electrică produsă în SEN în noiembrie 2023, contribuția fost de 26,4% hidroenergie, 22,7% hidrocarburi, 18,6% nuclear, 15,7% eolian, 14,5% cărbune, 1,3% fotovoltaic și 0,7% biocombustibil.