Desi nu o declara public, totii greii din televiziune stiu ca „regula profesionistului” are doua etape clare. Prima este sa stai, vreme de vreo 10-12 ani, cu capul pe spate si gura larg deschisa, pentru a inghiti tot rahatul care curge de deasupra, pana inveti ca nu poti transmite un mesaj daca nu ai nimic de spus. Ca pozitie si preocupari gustative, etapa urmatoare este identica, vreme de alti cinci ani, pana te remarca cineva si te impinge in fata.
Rares Bogdan nu a absolvit aceasta scoala. E convins ca viata intrauterina l-a format suficient pentru meseria asta. Cand mama lui l-a scapat in lume, natural sau prin cezariana, ipochimenul avea deja atestatul de profesionist. I-auzi aici cum rostogolea el vorbele, marti seara: „…trei-patru ambasadori din tari importante mi-au spus ca datorita emisiunii mele vor sa se apuce sa invete limba romana”. Rectific eroarea strecurata la nasterea geniului de Manastur. Cred ca s-a produs cu forcepsul, de care doctorul a strans cam tarisor. Nu indeajuns de tare, insa, ca mintea lui sa nu mai avorteze vorbele si gandurile care i se zbat in teasta. Las deoparte ca niciun ambasador nu e numit pe post daca nu stapaneste limba tarii unde este trimis, macar in proportie de 70%. Las deoparte si ca ambasadorii or fi vrut sa invete romana pentru a citi mai usor Budulea Taichii sau din Calistrat Hogas. La emisiunea ta, zburatoare plesuva, nu e cenaclu literar, e ca la desene animate. Degeaba te dai cunoscator al politicii, al Puterii si puterilor care-si fac jocurile sub tejgheaua ta. Esti doar vulturul care isi aduce aminte de originea lui numai cand aterizeaza si da cu boasele de pamant, strigand „uliuuuu, uliuuuu!”. Cand apari langa Cozmin Gusa nu e nevoie de limba romana, caci la Hekel si Jekel nu vorbele dau farmecul, e de ajuns sa le vezi mutrele. Vulture naparlit, nu te mai umfla in restul de pene cu diploma aia de profesionist in televiziune. Stim toti cum se obtine. Si mars la scoala aia de profesionisti de care iti vorbeam! Pozitia o cunosti. Pofta buna!
Poate am fost cam dur cu tine, Bogdane Nu sunt sigur ca am vrut. Dar am, totusi, o nedumerire. De ce, cand iti umezesti buzele in fata camerei, am impresia ca o meduza vrea sa ma sarute pe gura? Profesionistule!
