„Demisia!”, i s-a strigat lui Iohannis la Mitropolie, in noaptea de Inviere. Iar el a replicat prin „miserupismul” lui prezidential care l-a consacrat. Un alt fel de politica, probabil.
Poate ca este grav ca unui presedinte i se ureaza asa ceva. Habar nu am, mai ales ca nici el nu da semne ca l-ar interesa. De la „Demisia!” si pana la „Huuooo!” este dreptul fiecarui roman sa-i transmita lui Iohannis nemultumirea personala in orice forma de proprietate intelectuala vrea. Sa presupunem, totusi, ca Iohannis ar fi presedintele Romaniei. Numai ca, din pacate, Iohannis nu poate fi presupus. El chiar este. O fi, nu zic nu, dar nimic nu ma opreste sa cred ca nici el nu stie sigur cine l-a votat. Probabil ca i s-a comunicat ca voturile de care avea nevoie au iesit la numar si asta a fost de ajuns. Sau, mai corect, asta i-a fost de ajuns. Diaspora, pe care a batut atata moneda, acum i-a cam intors spatele si mormaie in barba, pe Facebook, ganduri pe cat de sincere, pe atat de porcoase. Deci, de ce a fost votat Iohannis? Doar pentru a exista la Cotroceni un locatar costisitor, cu reactii atemporale si de cea mai slaba calitate? Doar pentru a conduce tara de pe Facebook, de unde sterge opiniile prea acide? Pentru a starni valuri de injuraturi si concerte de claxoane cand blocheaza traficul cu coloana lui? Pentru a promulga o lege prin care istoria, literatura si gandirea romaneasca sunt facute praf si aruncate la cos? Pentru a aduce un guvern care detine centura neagra la gafe si prostie? Un guvern care, din cate se vede, conduce tara printr-un contract de subantreprenoriat semnat cu Uniunea Europeana si dependintele acesteia. Adica, un „subguvern”! Lui Iohannis nu-i pasa deloc de lucrurile astea, ca si de multe altele. „I se falfaie!”, cum spunea Cornel Nistorescu. Romania falfaielii bine facute, sunt eu tentat sa adaug. El este zeul care nu are treaba cu muritorii, ci priveste increzator spre urmatorul mandat, desi sondajele il arata intr-o cadere dezastruoasa inainte de a-l fi terminat chiar pe primul. El este convins ca a spune „Klaus Werner Iohannis” este echivalent cu a spune „presedintele Romaniei”. Eu cred, insa, ca a spune „Klaus Werner Iohannis, presedintele Romaniei”, este o antistire.
