Sunt trist pana peste cap, induiosat si intr-o dilema ingrozitoare, totodata. Preafericitul Daniel, Patriarhul, e bolnav. Si, colac peste pupaza, se retrage. Asa, ca la Regulamentul de infanterie, tragand focuri rare.
Nu stiu care e bolesnita. Oricum, e una grava, zic eu, din moment ce, din cauza asta, avea antemergatoare de la politie. Trebuia sa fuga repede, sa nu-l ia microbul din spate, probabil. Nu te poti bucura la boala omului, asta e limpede, de aia ma simt trist, atat cat reusesc. Induiosat sunt ca Preafericitul si-a cerut iertare. Cata evlavie! Isi cere iertare, spuneam, nu pentru lipsa de la capataiul tinerilor decedati sau mutilati in incendiul de la Colectiv. Nici pentru abandonarea parintilor acestora, cand aveau nevoie, mai mult ca niciodata, macar de o vorba buna. Patriarhul si-a cerut iertare doar pentru ca unele cuvinte adresate mirenilor au fost gresit intelese sau rastalmacite. Serios? Doar atat? Pai, cu vorbele astea izvorate din starea de necesitate – caci gornistul suna deja stingerea la Patriarhie – mai putin din suflet si cucernicie, mai crede dracul in cuvantul lui parintesc de mangaiere si de binecuvantare. Eu am crezut ca vrea sa isi ceara iertare pentru lacomia fetelor bisericesti pe care le pastoreste, care ne taxeaza de la venirea pe lume si pana la relaxarea definitiva pe nasalie. Pentru opulenta afisata fara jena. Pentru Sfintele Taine transformate in afaceri, caci nu pupi nici cristelnita, nici mir sau cununie daca nu scoti banul. Si nu putin. Am mai crezut, in naivitatea mea, ca Preafericitul vrea sa isi ceara iertare ca Biserica s-a impopotonat cu „obraz de scoarta si stomac de iapa”, cum zicea bunicul meu. Adica fara jena si vesnic nesatula. Caci de „mana de popa” nu duce lipsa. Iar dilema in care spuneam ca ma aflu se refera strict la retragerea Patriarhului. Ce motive are? Ca a strigat strada „Jos Patriarhul”? Sa fim seriosi! Douazeci de ani, in reprize de cate zece, s-a strigat ba „Jos Iliescu”, ba „Jos Basescu”. Si? Au plecat cand au vrut ei si de restul i-a durut in pardon. N-au decat sa se dea cu capul de asfalt drept credinciosii, un Preafericit ca Daniel nu trebuie sa cedeze. Trebuie sa le rada in nas, caci el e capul Bisericii, nu rockerii betivi. Zice Patriarhul ca vreme de trei luni se va retrage in reculegere si rugaciuni. Hai sa fim seriosi! Mi s-a dus naibii si bruma de credinta cand am auzit o asemenea tampenie. Nu cred nici daca e supravegheat video, non-stop, ca la „Big Brother”. Urata dilema, mai grea ca o afurisenie. Sa nu mai stiu eu cand Preafericitul a fost preot, si cand popa ?!
