Considerată de unii, total eronat, ca fiind o construcţie de sorginte comunistă, Palatul Victoria din Capitală, edificiul aflat pe Lista monumentelor istorice şi care găzduieşte din 1990 încoace Guvernul României, are la bază o poveste începută încă în perioada interbelică.
Mai mult decât atât, clădirea fusese gata încă din anul 1944, însă bombardarea ei şi evenimentele tulburi care au urmat (abdicarea Regelui Mihai I şi proclamarea Republicii Populare) au întârziat inaugurarea deplină. Nu mai vorbim de faptul că, de numele arhitectului care a conceput planurile construcţiei, Duiliu Marcu, absolvent al Şcolii de Arte Frumoase de la Paris şi reprezentant de seamă al modernismului, se leagă numeroase capodopere arhitecturale ale Micului Paris, începând cu Hotelul Athenee Palace (planul de restilizare şi extindere) şi terminând cu superba clădire a Băncii Marmorosch-Blank, din Strada Doamnei, lista fiind mult mai bogată. Adevărate sunt, însă, două constatări: 1. Palatul Victoria a fost dat în folosinţă pe vremea orânduirii comuniste, în 1952; 2. Arhitectura clădirii, potrivit specialiştilor, poate face trimitere la un regim totalitar, dar nu la cel comunist, ci mai degrabă la unul de factură italiană – vezi perioada 1922 -1943. În altă ordine de idei, o logică simplă ne îndeamnă să credem că, din moment ce edificiul fusese destinat încă de la început Ministerului Afacerilor Externe, acesta ar fi şi motivul pentru care, după război, el va adăposti cabinetul temutei Ana Pauker, prima femeie ministru de externe din istoria României. De unde numele de Palatul Victoria? Nimic mai simplu. Amplasarea clădirii în Piaţa Victoriei, ca parte a planului de sistematizare a zonei, i-a conferit acest nume. 
De ce sediu pentru resortul Externelor? Pentru că, până atunci, ministerul îşi dusese existenţa chiar în acel perimetru, e drept într-o altă clădire. Diplomaţia română performa în ceea ce Constantin Bălăceanu-Stolnici numea „prăjitura pompoasă a Sturdzeştilor”, un palat la fel de bizar precum proprietarul lui (Prinţul Grigore M. Sturdza), devenit sediul Ministerului Afacerilor Străine. De altfel, cele două construcţii (Palatul Victoria şi Palatul Sturdza) vor coabita, aproape călare una peste cealaltă, până în 1946, când palatul Sturdzeştilor va fi demolat. Câteva date despre Palatul Victoria: clădirea are o suprafaţă de 26.000 de metri pătraţi, fiind concepută pe un plan simetric, rectangular, pe mai multe nivele. La realizarea faţadei, în anii ‘40, a fost utilizată marmură de Carrara, iar la interior a fost folosită marmură de Botticino, Carrara, Calacatta, Issorie, Ruşchiţa şi Verona. Clădirea a fost bombardată în 1944 şi a suferit numeroase avarii. Au fost distruse inclusiv impresionantele basoreliefuri de pe faţadă. După război, când s-au finalizat lucrările de restaurare, faţada afectată a fost reparată la modul econom, cu plăci de travertin de Deva. Din 1990, Palatul Victoria a revenit la numele iniţial şi a primit o nouă misiune. Aceea de a găzdui şedinţele Guvernului României. Misiune impropriu spus nouă, de vreme ce pe vremea mareşalului Ion Antonescu clădirea adăpostise pentru scurt timp adunările Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, la fel întâmplându-se şi după 1947, când noua putere de la Bucureşti organizase aici, tot provizoriu, lucrările organului suprem executiv şi administrativ al RPR. Palatul Victoria din Capitală, sediul Guvernului României, este deschis publicului de Ziua Porţilor Deschise, pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
