Pentru existența acestui impozant edificiu al Bucureștiului, leagăn al învățământului superior din Muntenia, ar trebui să aducem ofrande multora. Adevărul este că Universitatea București are mai mulți contributori, morali sau faptici, decât ne-am putea noi imagina. Cu voia dumneavoastră îi vom evoca doar pe stolnicul Constantin Cantacuzino și pe voievodul martir și sfânt Constantin Brâncoveanu (întemeitorii „Academiei Domnești”), pe domnitorul Alexandru D. Ghica (inițiatorul proiectului privind construirea unui palat universitar), pe Vodă Alexandru Ioan Cuza, sub care ia ființă, prin decret domnesc, „Universitatea din București” sau pe Carol I, primul rege al românilor, monarhul sub care Bucureștiul a înflorit.
Pe la 1868, după demolarea Bisericii Sf. Sava și a renumitului colegiu, pe o parte a terenului s-a ridicat Palatul Universității, ceea ce astăzi cunoaștem a fi aripa centrală a edificiului, opera arhitectului român Alexandru Orăscu. Ansamblul de clădiri pe care îl contemplăm în prezent cuprinde adăugiri ulterioare, părțile laterale și construcția care completează zona de nord fiind realizate mult mai târziu, sub îngrijirea arhitectului N. Ghica-Budeşti sau a inginerului Constantin M. Vasilescu. Până în 1870, de jur împrejurul clădirii desenate în stil neoclasic de Orăscu nu exista mare lucru. „Erau numai şandramale şi bălării” (Gheorghe Crutzescu). Abia sub iminența dării în folosință a palatului universitar vor fi încheiate ample proiecte edilitare, la loc de cinste fiind Bulevardul Academiei / Bulevardul Regina Elisabeta de astăzi, grandioasă realizare a vremii. Tot atunci au fost dezvelite și primele monumente de for public din Capitală, întâia lucrare fiind statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (1874 / autor Albert-Ernest Carrier-Belleuse), amplasată chiar în fața Universității. Ulterior, esplanada din fața Universității a fost întregită de monumente dedicate părinților literaturii și școlii românești, Ion Heliade Rădulescu (1882 / Ettore Ferrari) și Gheorghe Lazăr (1886 / Ion Georgescu), pentru ca în 1935 să fie dezvelită și statuia reformatorului Spiru Haret (autor Ion Jalea). Puțini știu că, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, grav afectat de bombardatemente, corpul de clădire ridicat de arhitectul Orăscu a fost demolat și reclădit. Din păcate, frontonul triunghiular, sculptat în piatră de Rușciuc de renumitul Karl Storck, o adevărată pecete a edificiului, nu a mai putut fi reprodus. Astăzi, Palatul Universității domină, nu doar arhitectural, centrul Bucureștiului, fiind cea mai importantă clădire situată la Kilometrul 0. Peste drum de Universitate, puteți descoperi alte două imobile remarcabile, fostul Palat „Generala” și fostul Palat al „Creditului Industrial”, aproape contemporane cu corpul nou al Universităţii. Mai puteți admira Hotelul Intercontinental și Teatrul Național, ambele situate în partea opusă a rondului. Vecinătatea cu Calea Victoriei, precum și cu Centrul Istoric, face din Palatul Universității prilejul ideal pentru startul unui nemaipomenit curs de istorie în aer liber.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional
