Vast și impunător edificiu, conceput în stilul neoclasicismului eclectic, localul Cercului Militar este degajat pe trei străzi: Constantin Mille, Calea Victoriei și Bd. Regina Elisabeta.
Fațada clădirii dă în Calea Victoriei, în acel pătrat imaginar, completat de Hotel du Boulevard, Hotelul Capitol (fost Luvru) și Casa Capșa, despre care scriam recent că oferă cel mai autentic aer de Belle Epoque din București. Înainte de construirea Palatului Cercului Militar Național, pe terenul din spatele terasei se afla un mare maidan. De la Victor Bilciurescu aflăm că, în Secolul XIX, pe acest maidan, bogat în vegetație, trona Biserica Sărindar, arătoasă, încăpătoare și bine întreținută, în care se oficiau cununiile din înalta societate bucureșteană și unde Duminica, ori de Sărbători, se îmbulzea lumea să asculte cel mai bun cor din tot orașul, cu înălțătoare solo-uri susținute de maestrul tenor Costică Georgescu Lascu. Istoricul George Potra notează că, între dărâmarea bisericii Sărindar (1893) și ridicarea Casei Oștirii, zona a fost populară grație unei animate și cochete terase, Grădina Creangă. Gheorghe Crutzescu completează că, pe locul Sărindarului, s-a ridicat, în 1896, cu prilejul vizitei împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei, o fântână monumentală, din material uşor, care a ţinut câteva luni. Apoi, locul a fost cedat Ministerului de Război, care a ridicat pe el actualul Cerc Militar. Palatul Cercului Militar Național a fost realizat între 1911-1923, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, ajutat în acest proiect de Ernest Doneaud, Victor Ștefănescu, frații Anghel și Paul Saligny, precum și Elie și Mircea Radu. Spre deosebire de alte construcții, ridicarea acestui edificiu de stat – dedicat marilor recepţiuni şi solemnităţi militare – s-a realizat cu destule poticneli, cauzate în special de solul neprietenos. Inițial, proiectul viza să adăpostească localul Ministerului de Domenii, însă destinația a fost schimbată, construcția fiind destinată Cercului militarilor din Garnizoana Bucureşti, care, neavând un sediu propriu, doreau să ridice un edificiu care să găzduiască activităţile patronate de instituţii similare din ţările Europei (Crutzescu). Tot de la Gheorghe Crutzescu aflăm că faimoasa terasă a Cercului Militar constituie o modificare a proiectului iniţial gândit de Maimarolu. La început, în faţa Cercului Militar a existat un peron pentru trăsurile care aduceau sau luau pe cei ce frecventau această instituţie. Apariţia şi rapida răspândire a automobilelor a determinat realizarea accesului în clădire prin strada Sărindari (n.n. actualmente Constantin Mille), în locul peronului fiind constituită terasa de vară, iar sub aceasta a fost amenajată o sală pentru spectacole şi alte anexe. În timpul ocupației germane (1916-1918), clădirea Cercului Militar a ținut loc de închisoare atât pentru rudele membrilor guvernului român, refugiat la Iași, cât și pentru lumea pestriță a Capitalei. În perioada interbelică, de regulă iarna, la Cercul Militar se dădeau baluri organizate de ofițeri, pe care de cele mai multe ori le prezida însuși Ferdinand, urmașul la tron al Regelui Carol I. Apropo de Regele Ferdinand. Acestui suveran, împreună cu soția lui (Regina Maria), care au ținut treaz la datorie sufletul și gândul poporului român, îi datorăm în primul rând Unirea de la 1918, dar și alte realizări: împropietărirea țăranilor și dreptul la vot pentru toți cetățenii. Încheiem prin a menționa că Ferdinand și Maria au fost prezenți pe data de 4 februarie 1923 la inaugurea Casei Oștirii, într-o ceremonie la care nu a fost de față niciun politician, în schimb au răspuns pozitiv numeroase personalităţi militare sau ecleziastice. În prezent, exteriorul clădirii este supus unor lucrări complexe de restaurare. Palatul figurează pe Lista Monumentelor Istorice din Municipiul Bucureşti, în Grupa A, făcând parte din edificiile incluse în patrimoniul cultural naţional şi universal.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional
