Iconicul Athénée Palace 

Nu este doar un hotel de lux al Bucureștiului. Nu este doar un hotel istoric al Capitalei. Despre acest remarcabil stabiliment, situat la întretăierea străzii Episcopiei cu bătrâna Calea Victoriei, s-au scris cărți, fiind suficient să amintim aici de Athénée Palace (de Rosie Goldschmidt Waldeck) sau de Trilogia balcanică a Oliviei Manning.

De-a lungul multor ani, Athénée Palace, acea clădire a pierzaniei, cum o caracteriza R.G. Waldeck în anii ’40, în calitatea sa de corespondent al săptămânalului american Newsweek la București, a reprezentat un veritabil cuib al spionilor. Da, sunt multe dovezi că, în timpul celor două războaie mondiale, acest hotel conceput în stil Art Nouveau a mustit de agenți sub acoperire ai statelor beligerante. Ba chiar și în timpul Războiului Rece (sau poate că mai abitir atunci!) stabilimentul a fost asociat cu spionajul. După naționalizarea din 1948, notează scriitorul Dan Halpern, ideea de Athénée Palace – fabrică de informații a fost consolidată de puterea comunistă, evident cu larga implicare a Moscovei. S-a mers într-atât de departe încât în camerele de la  Athénée Palace au fost instalate microfoane, iar telefoanele erau ascultate. În cafenea, restaurant și la bar, până și scrumierele erau echipate cu microfoane. Mai mult, toți angajații erau informatori, iar șefii hotelului erau ofițeri de Securitate sau de la serviciul de informații externe. Dar, chiar dacă multă vreme acest hotel a purtat, pe bună dreptate, pecetea de adăpost al intrigii, n-ar fi corect din partea noastră să ne limităm să-l asociem doar cu acest detaliu. Când au descris Athénée Palace în preajma celei de-a doua conflagrații mondiale, gazetele de mare tiraj din Marea Britanie scriau despre el la superlativ, evidențiind atât piesele de rezistență (apartamentele în stil Ludovic al XIV-lea, English Bar-ul și salonul Le Diplomate), cât și per ansamblu designul interior ultra-luxos și de mare bun gust. Astăzi, la 105 ani de la construirea sa, nu putem vorbi despre Athénée Palace în alți termeni. Adevărul este că acest hotel de 5 stele din inima Capitalei, de la ferestrele căruia pot fi admirate edificii emblematice ale Bucureștilor (Atheneul Român, Palatul Regal, ba chiar și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”), a fost și a rămas un etalon al eleganței. Citeam recent faptul că Athénée Palace, devenit din 1997, după asocierea cu faimoasa marcă globală de hoteluri, Athénée Palace-Hilton, și-a păstrat tradiția de locație preferată de rezidenții străini, adaptabilitatea la vremurile de azi făcând ca restaurantul hotelului să ofere cel mai bun brunch din București. Clădirea a fost renovată de mai multe ori.  În 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, lucrările s-au axat în general pe remodelarea fațadei, stilul îmbrățișat fiind art-deco-ul. După bombardamentele din 1944, s-a impus o nouă operațiune de reabilitare, iar în 1965 ansamblul hotelier a fost completat cu corpul de clădire care dă în Calea Victoriei. Hotelul a fost restaurat după 1989, iar ultima renovare s-a consumat în 2005, când lanțul hotelier Hilton a investit în lucrări peste 30 de milioane de dolari. Un detaliu pe care-l uitasem. Ridicat între 1912 și 1914, de o antrepriză franceză, Hotelul Athénée Palace a fost prima clădire din România concepută pe o fundaţie şi cu o structură din beton armat. Astăzi, stabilimentul este un reper celebru în centrul Bucureștiului și un reprezentant de prestigiu al industriei HoReCa.

Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Sursa foto: Naţional