Cred că abia învățasem să scriu și să citesc atunci când l-am văzut întâia oară. Într-un film. Mai bine zis într-o scenă din finalul unui film românesc fabulos: Două lozuri, după I.L. Caragiale, cu marele Birlic în rolul nefericitului Lefter Popescu. Pelicula, turnată în 1957, se încheie cu o scenă în care lefterul conțopist, senilizat de-a binelea, se plimba, vorba povestitorului (Radu Beligan) “de jur împrejurul Observatorului pompierilor, șoptind mereu, cu glas blajin, același cuvânt: Viceversa!”.
Părăsind cinematografia și intrând în subiect, aduc în discuție un alt fel de rol. Acela jucat de clădirea Foișorului de Foc în prevenirea incendiilor din Capitală. Trebuie să știți că, în trecut, incendiile erau destul de aprige și de dese, iar administrația orașului a tot făcut demersuri pentru construirea unui foișor înalt, capabil să asigure pompierilor (profesioniștii apar abia după 1840) o rază mare de vizibilitate. La început s-au folosit clopotnițele bisericilor sau turnurile primăriilor. Pe urmă, s-au construit mai multe foișoare. Foișorul de Foc de pe actualul Bulevard Ferdinand I a fost ridicat între 1890 și 1892. De fapt, șantierul a durat un singur an, dar recepția lucrării a mai întârziat puțin. O construcție complexă pentru acele timpuri, nu din cale afară de aspectuoasă, dar care și-a păstrat în mare parte arhitectura inițială. În plus, ca element de atractivitate, Foișorul de Foc a fost multă vreme cea mai înaltă clădire din Capitală. Vom reveni la el. Deocamdată să notăm că cel mai devastator incendiu din București a avut loc în 1847, chiar în ziua de Paști. “Focul cel mare” a fost atât de cumplit încât a durat câteva săptămâni. Istoricul George Potra nota că “lumina soarelui nu s-a putut vedea preț de zile întregi din cauza norilor de fum și de cenușă”. “Marele foc” a distrus jumătate din oraș, pârjolind zeci de biserici şi mii de case. De asemenea, zeci de hanuri au fost mistuite de flăcări. Pagubele au depășit 50 de milioane de lei la valoarea de atunci. Vestea imensului prăpăd a făcut înconjurul Europei, lumea întreagă fiind cutremurată de pățania bucureștenilor. Pentru a preveni situații de acest gen, un an mai târziu Turnul Colței – construit de Regele Carol XII al Suediei, în 1742, în trecerea sa spre Constantinopole – va începe să funcționeze drept foișor de foc și cazarmă pentru pompieri. 
Asta până în 1888, când Turnul Colței, cea mai înaltă construcție din București până atunci, a fost dărâmat. Așa cum spuneam, în 1892, Primăria Bucureștiului va recepţiona clădirea Foișorului de Foc, un edificiu realizat după planurile arhitectului George Mandrea. A fost gândit ca având dublă întrebuințare: loc de observație și anunțare a posibilelor incendii, dar și rol de intervenție. Un imens rezervor pentru apă a fost amenajat în zona de sus a construcției. Inutil, însă. Întrebuințarea acestuia a rămas restantă din pricini tehnice. Înalt de 42 de metri, Foișorul de Foc din fosta mahala “Oborul vechi” devine astfel cea mai înaltă clădire din Capitală, fiind devansată abia în 1932, când arhitectul Cantacuzino clădește Blocul Carlton, prăbușit 8 ani mai târziu la cutremur. Responsabilii Muzeului Național al Pompierilor spun că, la inaugurarea Foișorului, orașul București dispunea de circa 60 de pompieri, 13 dintre ei fiind cantonați în această clădire. După 1900, apariția liniilor telefonice în Capitală va conduce la abandonarea metodei de anunțare a incendiilor prin intermediul turnurilor de observare, orice calamitate care lovea orașul fiind alertată prin telefon. După 1960, Foișorul de Foc este transformat în muzeu. Astăzi, în incinta Muzeului Național al Pompierilor, care poate fi vizitat de luni până vineri între orele 08:00 și 16:00, pot fi descoperite drapele de luptă, mijloace de stingere a incendiilor utilizate de-a lungul timpului, documente, machete, poveşti şi mistere, diverse uniforme purtate şi accesoriile folosite de către pompierii români în ultimele secole. Şi dacă tot sunteţi în zonă, faceţi-vă timp şi pentru Muzeul Theodor Pallady care se află la doar câteva străzi de Foişorul de Foc.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
