Situată în inima Bucureștiului, în Centrul Istoric, nu departe de ruinele vechii Curți Domnești, Biserica Stavropoleos (loc cotat la 3 stele în Ghidul Michelin) este considerată cea mai distinsă expresie a sentimentului artistic de la sfârşitul epocii brâncovenești. De alminteri, emoția pe care o ai în momentul în care privești îndeaprope acest lăcaș de cult datând din Secolul al XVIII-lea este una nemărginită, impresia dobândită fiind una de monumentalitate. Și nu exagerăm deloc.
În lucrarea sa „Bucureștii” (1929), Olga Greceanu menționa faptul că, făcând abstracție de modestia proporțiilor, „Biserica Stavropoleos întrece tot ceea ce noi avem în materie de artă veche în Capitală„. Decenii mai târziu, academicianul Răzvan Theodorescu avea să aprecieze, la rându-i, că Stavropoleos „înfățișează cel mai cunoscut, mai bine păstrat, mai expresiv și mai armonios monument conceput în întreaga artă medievală târzie românească”. Ridicată pe vremea fanarioților, între anii 1724 – 1731, de către Arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, cu toată cheltuiala precuviosului, biserica ne oferă perspectiva unei construcții pe cât de simple, în plan arhitectural, pe atât de unice din punct de vedere artistic. Un merit considerabil îl are și arhitectul român Ion Mincu, care a restaurat Biserica Stavropoleos spre apusul vieții sale. Întru respectarea adevărului istoric trebuie spus că proiectul lui Mincu – născut din dorința Ministerului Cultelor și Instrucțiunii de a readuce în prim-plan acest monument ajuns în paragină după desființarea hanului înconjurător, dar și din cauza cutremurelor – a fost conceput în 1899, dar finalizat mult după moartea inegalabilului arhitect. 
După restaurarea sa deplină, care a inclus și pictura exterioară, precum și turla, biserica a îndeplinit rol de muzeu. Ba chiar de depozit – pentru diverse obiecte de cult strânse de la așezămintele dumnezeiești demolate din Capitală. Stavropoleos va fi redeschisă cultului abia în 1940, prin grija preotului Dimitrie Iliescu – Palancă și a lui Octavian Dobrin, epitropul bisericii. În anii crunți ai comunismului, Stavropoleos a fost biserică de mir, iar după 1989 a redevenit mănăstire, prilej să primească și un nou hram, cel al Sfântului Iustin Martirul și Filosoful. Dincolo de picturile murale și sculpturile în piatră absolut remarcabile, Biserica Stavropoleos atrage atenția prin lespezile funerare ale unor fețe însemnate, la loc de cinste fiind cea sub care se odihnește de veacuri ctitorul Ioanichie, situată în lapidariu, dreaptă recunoștință adusă acestui important nume în lumea ecleziastică a Țării Românești. De asemenea, în naosul bisericii, într-o racliţă, se află părticele din moaştele unor sfinţi cinstiţi de biserică, de la Sfinții Apostoli Andrei și Petru la Sfântul Iustin Martirul și Filosoful sau Sf. Mucenic Haralambie. Nu uitați de bibliotecă și de colecția de icoane vechi! Accesul la vechea biserică se face fie prin strada Stavropoleos, fie pe strada Poștei, iar în preajmă există numeroase restaurante și terase, dar și hoteluri de prestigiu, precum Radisson Blu, Epoque Hotel ori Athenee Palace.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
