Situată la câteva minute de mers pe jos de Centrul Istoric, această coloana vertebrală a vechiului București, Biserica Sf. Gheorghe Nou este ultima și singura ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu care s-a păstrat până astăzi. Marele domnitor al neamului a construit trei lăcașe de cult în București, dar numai acesta a rezistat până în zilele noastre.
Târnosită la 1707, pe locul aşezământului monahal durat de boierul Dobruş Banul în secolul al XVI-lea, Sf. Gheorghe Nou adăpostește osemintele binefăcătorului ei, Constantin Brâncoveanu. De asemenea aici se regăsesc şi moaștele Sfântului Ierarh Nicolae – mâna celui mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Prezența acestor moaște se datorează daniei făcute de Mihai Viteazul, care înainte de a împlini Unirea de la Alba Iulia (1600) a cadorisit așezământului mâna făcătorului de minuni. O atestă și scrierea de pe raclă: “Această mână a Sfântului Nicolae au ferecat-o cu aur domnul Io Mihail Voievod şi doamna Stanca şi fiul lor Io Necula Voievod în anul 7 108 (n.r. – 1600, după calendarul actual)“. Singura biserică brâncovenească din București mai adăpostește icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva, dar și icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”. Un Sfânt Epitaf, lucrat de Maria Brâncoveanu în timpul exilului și candela din argint, așezată deasupra mormântului voievodului, sunt alte două comori duhovnicești ale acestui loc. Realizată în plan triconc, cu câte o turlă pe naos şi pronaos, precum şi două turle pe pridvor, Biserica Sf. Gheorghe Nou a fost construită de meșteri de la Horezu, la care s-au adăugat pietrarul Vucaşin Caragea și lemnarul Istrate. Picturile și zugrăvelile au fost realizate de o echipă condusă de Pârvu Mutu Zugravul. Multe dintre acestea nu s-au mai păstrat odată cu trecerea timpului, ansamblul bisericesc fiind însă și greu încercat. De pildă, până în 1847, în jurul bisericii funcționa un mare han, ridicat de același domnitor Brâncoveanu. Focul cel Mare a mistuit biserica (împreună cu Sf. Gheorghe Nou au fost pârjolite și Bărăția, Lucaci, Sf. Gheorghe Vechi și Stelea) și a distrus toate prăvăliile și pivnițele hanului. Toată marfa negustorilor brașoveni s-a făcut scrum. Au ars până și căruțele și briștile din curte. După ani, în jurul mănăstirii refăcute de arhitectul spaniol Villacrosse, s-a amenajat o superbă grădină, cu alei, verdeață, flori și arbori de tot soiul, în special platani. În anii comunismului, Ceaușescu a trecut Biserica Sf. Gheorghe Nou pe lista clădirilor care trebuiau demolate. Având în vedere că edificiul se afla în atenția UNESCO, planul de distrugere a fost zădărnicit. Arhitectura locului este impresionantă, picturile din pronaos sunt strălucitoare și fascinante, iar atmosfera este una unică.
De asemenea, zona în care este amplasată Biserica Sf. Gheorghe Nou este extrem de ofertantă, fiind ca un șirag de perle turistice: Biserica Domnița Bălașa, Biserica Sf. Dumitru, Dealul Mitropoliei sau Piața Unirii care duce către alte obiective de excepție precum Centrul Vechi, Palatul Parlamentului sau Palatul Cotroceni.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic