Într-una din cele mai agitate zone ale Capitalei, Piața Victoriei, există un loc în care timpul are alt preț, unde frumosul și istoria își dau mâna pentru a-ți aminti să-ți hrănești sufletul întâi de toate. Este vorba despre Biserica “Izvorul Tămăduirii” Mavrogheni, una din ctitoriile veacului fanariot.
În epoca fanariotă, apariția multor edificii din Capitală (biserici, teatre etc) a fost strâns legată de amenajarea, în zonă, a instalațiilor de apă, a faimoaselor cișmele. Unul dintre primii domnitori care s-au îngrijit de facerea conductelor de apă și de aducerea pe olane a apei în București a fost Alexandru Ipsilanti. Urmașii lui pe tronul Munteniei, Vodă Șuțu și Nicolae Mavrogheni, au continuat edilitarea orașului. Pe vremea lui Mavrogheni, fost mare dragoman al marinei otomane și un domnitor detestat și mult blestemat, în special de boierime, cea mai populară era Cișmeaua de la Șosea (Bd. Kiseleff de astăzi), în imediata vecinătate a căreia domnitorul avea să ridice, între 1785‑1787, un complex întins pe 16 hectare, cu grădină mare, case domnești de odihnă, un spital (Spitalul Filantropia de azi), o tipografie și o frumoasă și trainică biserică. Cunoscută și ca Biserica Izvorul Tămăduirii (poartă acest hram), edificiul a fost ridicat de Mavrogheni drept mulțumire pentru vindecarea fiicei lui, grav bolnavă. A fost poziționată în Capul Podului Mogoșoaia (Piața Victoriei în prezent), în preajma chioșcului pe care cel mai de pomină prinț fanariot îl făurise cu scopul de a se relaxa, el și suita lui, un veritabil loc de atracție pentru bucureșteni în acele timpuri. De fapt, excentricul Mavrogheni dăduse ordin de ridicare a odăilor de relaxare din Capul Podului Mogoșoaia (Palatul de agrement) pentru a avea posibilitatea de a supraveghea cum merg treburile în oborul de vite de acolo, târg ale cărui încasări îi reveneau. Dorea să discute/descoase oamenii, “să știe domnul pe cine să laude și pe cine să pedepsească“ (George Potra). Alaiul domnitorului era unul absolut impresionant, iar Mavrogheni avea obiceiul să descindă zilnic la palatul lui de la Șosea, într-o butcă aurită, trasă de cerbi cu coarnele la fel de poleite, apoi să-și bea cafeaua și ciubucul de după-amiază la umbra arborilor răcoroși. Astăzi, putem descoperi ușor Biserica Mavrogheni, pe strada Monetăriei, la interesecția acesteia cu artera Kiseleff, vizavi de clădirea Muzeului Național al Țăranului Român. Înainte de a păși în biserică, în curte te întâmpină figuri proeminente ale istoriei care au ales să fie înmormântate aici: pictorul Horia Bernea, fostul director al Muzeului Țăranului Român, și scriitorul Ion Heliade Rădulescu, al cărui periodic (“Curierul românesc“ a fost primul ziar în limba română, cu caractere chirilice) a văzut lumina tiparului în tipografia care a funcționat odinioară în incinta complexului Mavrogheni. De asemenea, portretul din bronz al lui Constantin Brâncuși (realizat de Silvia Radu) stă mărturie a legăturii artistului cu Biserica Mavrogheni, unde a fost, în timpul studenției, ipodiacon și a cântat în strană.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
