Până în 1990, în fiecare august, pe data de 23, românii au sărbătorit Ziua Națională. Dansuri și cântece patriotice, materiale propagandistice, parade, marșuri militare, totul întru cinstirea zilei în care am întors armele împotriva Germaniei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În realitate, se onora altceva, și anume cultul personalității, dar asta e altă discuție.
După ce a vizitat China și mai ales Coreea de Nord, în 1971, Nicolae Ceaușescu a început să vadă asemenea manifestări cu alți ochi, prilej pentru ca propagada să organizeze pe impunătorul 23 August, din cadrul Parcului Sportiv cu același nume, adevărate spectacole megalomanice. Arena 23 August, cel mai mare stadion al țării, fusese construită încă din 1953. În același timp cu parcul. Sau mai degrabă invers, din moment ce Complexul 23 August, parc de cultură și sport, îngloba tot. Atunci când l-au clădit, liderii națiunii (încă trăia Gheorghiu Dej) nu s-au gândit la el ca la o mare arenă pentru parade omagiale. Cu certitudine prilejul a fost diferit. În august 1953, România a organizat una dintre edițiile Festivalui Internațional al Tineretului și Studenților. Un eveniment de anvergură, bazat pe întreceri sportive, spectacole artistice, întruniri etc, însuflețit de un ideal concret: „lupta pentru pace”. Manifestarea avea nevoie de un stadion pentru festivități.
Și l-a avut. Astfel, sub supravegherea arhitectului șef al Capitalei, Pompiliu Macovei, au fost ridicate Parcul Național 23 August și marele stadion de 80.000 de locuri. Arena a rămas neschimbată până în urmă cu 12 ani – exceptând momentul instalării nocturnei (1976) sau cel al amenajării pistelor, cu ocazia Universiadei din 1981. În 2007, Primăria Capitalei a decis dărâmarea vechii arene și ridicarea unui Complex Național de ultimă generație. Motivațiile erau multiple. Pe deoparte, naționala de fotbal avea nevoie de o arenă modernă, iar pe de altă parte UEFA tocmai desemnase Bucureștiul drept gazdă pentru finala Europa League din 2012, condiționând acest „premiu” prin construirea unui stadion pe măsură. Iar ceea ce a ieșit reprezintă cel mai impunător proiect de infrastructură sportivă românească din toate timpurile. Arena Națională, o construcție multifuncțională, cu o capacitate de 55.000 de locuri, a fost inaugurată în 2011, cu un meci de fotbal jucat împotriva Franței. Proiectul din estul Capitalei a costat Primăria Generală peste 200 de milioane de euro, iar lucrările au depășit cu puțin 40 de luni. Recordul de audiență a fost stabilit în 2015, la un meci de fotbal jucat de echipa României contra Finlandei, când au fost prezenți 54.364 de spectatori. La capitolul concerte, recordul este deținut de trupa Metallica, aceasta strângând 50.244 de spectatori în vara acestui an. Începând cu primăvara anului viitor, Arena Națională va intra sub controlul UEFA, stadionul urmând să găzduiască mai multe partide de fotbal de la Euro 2020.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
