Sfintii sfintiti Mucenici Pangratie si Chiril; Sfintii Mucenici Andrei si Prov
Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-a nascut pe vremea cand Mantuitorul Iisus Hristos traia pe pamant.
Parintii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzind despre Iisus Hristos, tatal lui Pangratie l-a luat cu el pe fiul sau si au mers sa-l vada cu ochii lor pe Marele Invatator in Ierusalim. Minunile si invataturile sfinte ale Mantuitorului l-au uimit pe tatal lui Pangratie si a crezut ca Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu. Astfel, s-a apropiat de discipolii Lui, mai ales de Apostolul Petru. Atunci a avut ocazia si tanarul Pangratie sa-l cunoasca pe Sf. Apostol Petru.
Dupa Inaltarea Mantuitorului, unul din apostoli a venit in Antiohia si i-a botezat pe parintii lui Pangratie si pe toti cei din gospodaria lor. Dupa moartea parintilor, el a lasat totul in urma si s-a retras la Pontus sa traiasca intr-o pestera, petrecandu-si zilele in rugaciune si meditatie. Sf. Apostol Petru l-a vizitat pe Pangratie la Pontus, pe cand trecea prin acele parti. Odata l-a luat cu el in Sicilia unde se afla pe atunci Sf. Apostol Pavel. Impreuna, cei doi sfinti apostoli l-au numit pe Pangratie Episcop al Taorminei.
Sf. Pangratie a lucrat cu zel la iluminarea crestina a oamenilor. Intr-o singura luna el a construit o biserica unde-si oficia sfintele slujbe. Numarul credinciosilor a crescut simtitor, aproape toti din Taormina si din orasele invecinate devenind crestini.
Sf. Pangratie si-a pastorit turma timp de mai multi ani. In acest timp, paganii complotau impotriva lui si gasind un prilej potrivit de a-l ataca, acestia l-au omorat cu pietre. Astfel, Sf. Pangratie a murit ca mucenic. Sfintele moaste ale sfantului se afla la Roma in biserica ce-i poarta numele. Sfantul mai este sarbatorit si in 9 februarie.
Sfantul Mucenic Chiril, Episcopul Gortinei, a fost episcop in Insula Creta timp de 50 de ani.
Dupa cum arata istoricii, acesta a suferit sub Imparatul Decius (249-251) sau Maximian (284-305). Adus la judecata in fata unui guvernator Lucius, i s-a cerut sa jertfeasca la idoli dar sfantul parinte si-a aparat cu tarie credinta, renuntand sa implineasca porunca cea distrugatoare de suflete. Guvernatorul l-a condamnat pe Sf. Chiril sa fie ars dar flacarile nu l-au atins. Vazand minunea, multi pagani au crezut in Hristos, in frunte cu Lucius, care a slavit pe Dumnezeul crestinilor si l-a eliberat pe sfant.
Sf. Chiril si-a continuat predicile si a intors pe multi pagani la crestinism fiind, in acelasi timp mahnit ca nu a suferit martiriu pentru Hristos. Guvernatorul a fost informat despre bogata lui activitate de convertire a necredinciosilor, intorcandu-i de la intuneric la lumina si a fost din nou condamnat, de aceasta data la taierea capului cu sabia. Auzind sentinta, sfantul s-a dus cu bucurie sa-si puna capul pe butuc pentru apararea Adevarului si la varsta de 84 de ani a murit de bunavoie sub sabie.
