†) Sfintii Apostoli Petru si Pavel (Dezlegare la peste)
Sfintii Apostoli Petru si Pavel se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, fiindca au fost “capetenii apostolilor” si “lumii invatatori”, contribuind, prin ravna lor, la raspandirea cuvantului evanghelic in multe parti ale lumii.
E greu a talmaci in grai omenesc vrednicia deosebita a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Faptele lor minunate covarsesc mintea, iar invataturile lor, precum si inspiratele interpretari ale slovei revelate, intrec la numar nisipul marii si stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm 18, 8).
Au primit cununa martiriului in aceeasi zi: 29 iunie 67
Cand Biserica a luat hotararea de a-i pomeni pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel in aceeasi zi, a fost calauzita de cursul istoric al evenimentelor. Amandoi au fost incununati cu cununa martiriului in aceeasi zi, 29 iunie, anul 67.
Dar in afara de coincidenta zilei martiriului, Biserica a mai avut in vedere faptul ca pe cat de mare este Petru, tot pe atat de mare este si “Apostolul neamurilor” Pavel, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amandurora calificativele: “raze ale Soarelui celui intelegator”, “prietenii lui Hristos”, “luminatorii celor din intuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeiestilor invataturi”, “capetenii invataceilor” s.a.
Dintre aceste aprecieri, cea mai cuprinzatoare este aceea de “prieteni ai lui Hristos”, fiindca ii infatiseaza intr-o unitate desavarsita, ca “slujitori ai lui Hristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1).
Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost la aceeasi inaltime religioasa si morala, neavand alt scop al vietii si activitatii lor, decat a marturisi pe Hristos, a vesti cuvantul Lui, a fi de folos oamenilor si a-si impaca cugetul lor (Faptele Apostolilor 24, 16).
Pescarul de oameni
Sfantul Apostol Petru a fost pescar si se numea Simon. Impreuna cu fratele sau Andrei isi castigau cele de lipsa pentru trai, pescuind in apele lacului Ghenizaret. Aceasta pana cand auzira glasul de chemare al Mantuitorului: “Veniti dupa Mine si va voi face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19). Era intr-o dimineata. Trudisera o noapte intreaga fara sa prinda nici un peste.
La indemnul lui Iisus aruncara din nou mreaja si, spre uimirea lor, – caci experienta de pana atunci ii facea sa creada ca dimineata nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de peste, atat de multi incat abia au putut sa o traga la mal.
Dupa aceasta minune, ascultara de chemarea lui Iisus si ii urmara. Au lasat uneltele, familia, rude si au devenit apostoli, primind o misiune noua plina de raspundere de a vesti tainele imparatiei lui Dumnezeu si de a impartasi harul divin. De atunci cei doi frati au fost nedespartiti de Hristos si martori ai minunilor pe care le-a facut.
Bucuria de a fi aproape cu Iisus, a exprimat-o Sf. Apostol Petru, cand s-a aflat pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Fata, zicand: “Invatatorule ce bine este sa fim noi aici” (Luca 9,33).
Petru a inteles: ”Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu”
De la Sf. Apostol Petru avem marturisirea adevarului ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflandu-se cu ucenicii Sai in Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus intrebarea: “Cine ziceti voi ca sunt ?”. Raspunzand Simon Petru a zis: ”Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).
In vremea Patimilor Domnului, Apostolul Petru, desi fagaduise ca nu se va desparti de Iisus, chiar daca toti ceilalti Il vor parasi, a avut o clipa de slabiciune, spunand ca nu-L cunoaste pe Iisus si ca nu face parte dintre ucenicii Sai. Indata, insa, s-a cait de fapta sa si iesind afara din curtea arhiereului, a plans cu amar. (Matei 26, 75).
Rastignit cu capul in jos, pentru ca s-a considerat nevrednic sa aiba moartea Mantuitorului
Greseala i-a fost iertata caci, dupa Invierea Sa, Mantuitorul s-a aratat Apostolilor si l-a intrebat pe Petru de trei ori daca il iubeste. Cel ce a zis in Joia Mare de trei ori ca nu-L cunoaste, acum spune de trei ori: “Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paste oile Mele” (Ioan 21, 17), reasezandu-l in misiunea de apostol.
Dupa Inaltarea Mantuitorului la cer, plin de curaj si de Duh Sfant, Sf. Apostol Petru a propovaduit pe Hristos in Tara Sfanta, in cetatile din Asia Mica, si pana a ajuns la Roma imparatilor pagani.
De mai multe ori a fost inchis in temnita.
Si-a sfarsit viata si osardia apostolica in Roma cezarilor, fiind rastignit cu capul in jos, la cererea sa, pentru ca s-a socotit nevrednic sa moara in acelasi mod cu Stapanul si Mantuitorul sau. Pe locul martiriului Sfatului Petru se inalta astazi magnifica bazilica San Pietro.
Fanatic prigonitor al crestinilor
Sf. Apostol Pavel, inainte de convertire se chema Saul (“cel dorit”) si era iudeu de origine din orasul Tars, capitala provinciei Cicilia. Venind de tanar la Ierusalim, el a studiat “legea”, adica Scriptura Vechiului Testament, in scoala invatatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. Intr-adevar, a devenit un cunoscator si aparator al “legii” si traditiilor iudaice, apartinand la secta fariseilor.
In anul 33 este intalnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Stefan; el pazea hainele ucigasilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al crestinilor. In zelul lui anticrestin, a cerut invoire de la sinedriu, ca sa se duca la Damasc, spre a-i prinde pe crestini si a-i aduce la Ierusalim, unde sa fie judecati si condamnati la moarte. Pe drum insa, a fost convertit, in chip minunat, la credinta cea noua. O lumina puternica l-a invaluit si i-a luat vederea; el a cazut cu fata la pamant, apoi a auzit un glas care i-a grait: “Saule, Saule, de ce ma prigonesti ?”.
„Doamne, ce voiesti sa fac?”
El a zis: “Cine esti Doamne ?”. Acelasi glas i-a raspuns: “Eu sunt Iisus pe care tu il prigonesti”. Tremurand si plin de groaza, Saul a intrebat: “Doamne ce voiesti sa fac ?”. Domnul i-a zis: “Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci”(Faptele Apostolilor 9, 1-6). Saul s-a ridicat de la pamant, dar nu mai vedea. Insotitorii l-au dus in Damasc, unde a primit Botezul de la preotul Anania. Din Damasc s-a dus in Arabia, unde a petrecut trei ani in post si rugaciune, si s-a pregatit, spre a fi cu adevarat “vas ales care sa-i duca numele inaintea neamurilor, a imparatilor, a fiilor lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 9, 15).
Marele dusman al crestinilor devine cel mai mare aparator al lor, fariseul fanatic devine mare propovaduitor al Evangheliei pe care o vesteste in intreg cuprinsul imperiului roman.
Sfantul Ioan Gura de Aur a spus despre Sfantul Pavel ca “este fereastra prin care lumea pagana a vazut pe Hristos”.
Pavel, apostolul neamurilor
A calatorit pe uscat si pe mare, de multe ori aflandu-se in primejdii din partea oamenilor sau din cauza furtunilor pe apa. Niciodata nu si-a pierdut ravna si curajul. Cine ar putea insira toate necazurile si primejdiile prin care a trecut marele Apostol Pavel, cum insusi spune: in primejdii de la fratii iudei, de la pagani, batut, inchis, lovit cu pietre, dar dumnezeu l-a aparat si i-a purtat de grija in tot locul si in diferite chipuri.
Pe parcursul celor trei calatorii misionare, Sfantul Pavel a strabatut tara dupa tara, oras dupa oras in tot cuprinsul imperiului roman, de la rasarit pana la apus, vestind credinta in Iisus Hristos. Mai la urma a venit in cetatea Romei ca sa vesteasca si aici Evanghelia lui Hristos. Fiind prins si inchis, scrie mai multe epistole credinciosilor de la bisericile pe care le-a intemeiat.
Din porunca imparatului Nero, in ziua de 29 iunie in anul 67, Sfantului Apostol Pavel i s-a taiat capul si astfel au savarsit calatoria pe pamant acesti doi mari luceferi si marturisitori ai credintei, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, stalpi ai Bisericii, iar duhurile lor se bucura in ceata prietenilor lui Hristos.
