Sfintii Mucenici Proclu si Ilarie; Sfanta Veronica
Sfintii Proclu si Ilarie s-au nascut in cetatea Calipt din Asia. Ei au luat mucenicia in vremea imparatului Traian (98-117). Proclu era unchiul lui Ilarie si pentru ca a marturist ca este crestin a fost supus la multe chinuri.
„Care este neamul tau?” l-a intrebat judecatorul pe Proclu. Iar Proclu i-a zis: „Neamul meu este Hristos, iar nadejdea mea Dumnezeu.” Cand judecatorul l-a amenintat cu schingiuirile, Proclu a zis: „Daca tu, judecatorule, te temi sa nu calci porunca imparatului tau, de frica mortii acesteia trupesti cu care esti amenintat, oare cu atat mai mult nu suntem datori noi crestinii sa ne temem a calca porunca lui Dumnezeu, de frica sa nu cadem in moartea cea vesnica!”
In vreme ce Proclu era torturat, a venit si Ilarie inaintea judecatorului si i-a zis: „Si eu sunt crestin.” Dupa torturi prelungite, Proclu a fost rastignit pe o cruce, iar la trei zile de la moartea unchiului sau, Ilarie a fost decapitat.
Sfanta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tamaduita de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sange care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). In semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mantuitorul tinand mana unei femei ingenuncheate inaintea lui. La picioarele statuii – unde pe o placa sa putea citi : Lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii – crestea o planta tamaduitoare de orice boala. Veronica a asezat aceasta statuie in fata casei ei, asa incat toti trecatorii sa o cinsteasca si sa-si aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducand o viata sfanta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca si in ceruri sa se bucure de Chipul Domnului.
Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana “nefacuta de mana omeneasca”. Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sange, si care, aflandu-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei.
