Sfanta Mare Mucenita Eufimia; Sfanta Olga, Imparateasa Rusiei; Cuviosul Leon din Mandra
Sfanta Eufimia a trait in zilele lui Diocletian si ale lui Prisc antipatul Europei, fiind fiica a lui Filofron si Teodosianei. Fiind parata la ighemonul ca este crestina, a fost chinuita cu roate si in foc, si alte multe chinuri rabdand, a luat cununa muceniciei.
In zilele binecredinciosilor imparati Marchian si Pulheria, s-au adunat cei 630 de Sfinti Parinti la Calcedon. Acestia au anatematizat pe cei ce se tineau de Eutihie si de Dioscor, si au caterisit pe cei care ziceau ca in Hristos este doar o fire si o lucrare. Dar acestia neplecandu-se dreptei credinte, Sfintii Parinti au scris intr-o carte dreapta credinta si au silit si pe eretici sa scrie si ei intr-alta gandul si socoteala lor. Si deschizand racla sfintei, au pus cartile amandoua pecetluite pe pieptul ei, si s-au dus. Iar peste putine zile mergand, au aflat cartea ereticilor lepadata la picioarele sfintei, iar cartea drept-credinciosilor in cinstitele ei maini. Acest lucru vazandu-l ereticii, s-au umplut de rusine, iar drept-credinciosii de bucurie.
Sfanta Olga, Imparateasa Rusiei. Tragandu-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe cand traversa fluviul Pskov, ea intalni pe tanarul print Igor care de indata se indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pana la majoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernand cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pana atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.
La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspandi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfanta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagan convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfanta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfarsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai tarziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in mainile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfantul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.
In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfantul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samanta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, „precum aurora
