Soborul Sfintilor 12 Apostoli
Sfantul Apostol Petru, cel fierbinte ravnitor dupa Domnul si slavitul marturisitor al numelui Sau cel Sfant, care a zis: „Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu”, a fost frate cu Andrei cel intai chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din semintia lui Simeon.
El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescaresti la apostolie si de la vanarea pestilor la vanarea oamenilor, a castigat Biserica in loc de corabie, iar in loc de vasla, cheile Imparatiei cerului. Sfantul Apostol Petru a propovaduit Evanghelia mai intai in Iudeea; apoi in Antiohia, in Pont, in Galatia, in Capadochia, in Asia, in Bitinia si in Iliric. S-a pogorat pana la Roma si a binevestit Cuvantul lui Dumnezeu in toata Italia. Pe Simon vrajitorul l-a biruit in mijlocul cetatii Romei, cu puterea lui Hristos, surpandu-l jos din inaltimea vazduhului. Iar mai pe urma, Petru a fost spanzurat pe cruce cu capul in jos de imparatul Nero.
2. Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. El a mers in urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii, fiind frate al Sfantului Apostol Petru, pe care l-a si adus la Hristos. Andrei, dupa primirea Sfantului Duh, a propovaduit pe Hristos in Bitinia si in toate partile de pe langa Marea Neagra, in Herson si in Rusia. Ajungand aici, cu randuiala lui Dumnezeu, a infipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind inainte incredintarea neamului aceluia din scaunul sau cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovaduind in Scitia cea Mare, Scitia Mica (Dobrogea), in Sinopi si in Miotia, s-a intors in Tracia si s-a pogorat in Elada si in Pelopones, unde a fost rastignit de antipatul Egheat in cetatea Patras din Ahaia (Grecia).
3. Sfantul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul „fiul tunetului”, era fratele Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care a vazut slava Schimbarii la Fata a Domnului in Muntele Tabor. Dupa Inaltarea Domnului, a tunat ca un tunet pana la marginile pamantului; pentru ca a propovaduit Cuvantul lui Dumnezeu, mai intai la toata Iudeea si, dupa aceea, in Spania. Apoi, intorcandu-se iarasi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredinciosii evrei, aratandu-le din dumnezeiasca Scriptura ca Iisus Hristos este adevaratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au intaritat contra lui pe imparatul Irod, care se numea Agripa. Sfantul Apostol Iacov a baut paharul patimirii pentru Hristos, pe care a fagaduit sa-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.
4. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui si a stat langa Sfanta Cruce cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. El s-a invrednicit a se numi fiu al ei, iar in vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sfantul Apostol Ioan a dus stalparea cea din Rai, data de ingerul Gavriil, inaintea patului ei. El a propovaduit Evanghelia lui Hristos in Efes si in toata Asia. Deci, fiind in insula ce se numeste Patmos, s-a invrednicit de negraite descoperiri care sunt scrise in Sfanta Scriptura. Intorcandu-se in Efes si aducand la Hristos multe popoare din partile Asiei, s-a odihnit in pace, fiind ingropat de viu.
5. Sfantul Apostol Filip era din aceeasi cetate cu Petru si cu Andrei. El era stiutor iscusit al cartilor proorocesti si al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicand: Am aflat pe Hristos, despre care au scris in Lege, Moise si proorocii. Vino si vezi. Sfantul Apostol Filip a propovaduit pe Hristos in partile Asiei, impreuna cu Sfantul Apostol Vartolomeu si cu Maria, sora sa. El a fost ucis de pagani in Erapole, din Frigia, fiind rastignit cu capul in jos.
6. Sfantul Apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai intai a propovaduit Evanghelia in Siria si in Asia de sus, uneori impreuna cu Sfantul Filip, iar alteori, singur, ajutandu-le lor cateodata si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa sfarsitul lui Filip, s-a dus in India, care se numeste binenorocita, petrecand acolo multa vreme in bunavestire, intorcand pe multi la Hristos si talmacind Evanghelia scrisa de Sfantul Evanghelist Matei, in limba indiana. De acolo s-a dus in Armenia cea Mare si in Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost rastignit pe cruce cu capul in jos, iar pielea trupului sau a fost jupuita si, taindu-i-se capul, s-a incununat. Trupul lui, punandu-se in racla de plumb si aruncandu-se in mare, a plutit usor pe apa ca o luntre, pana a sosit la insula ce se numeste Lipar.
7. Sfantul Apostol Toma, care s-a numit si „geaman”, era din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pipait ranile Domnului dupa invierea Lui. A propovaduit pe Hristos partenilor, midenilor, persilor, ircanilor, bactrilor si brahmanilor, pana la cele de pe urma parti ale Indiei. Iar in partile Calamidului, impungandu-se cu sulitele, a murit pentru Hristos.
8. Sfantul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vama. A fost intaiul scriitor al vietii lui Hristos, scriind Sfanta Evanghelie in limba evreiasca. El a propovaduit pe Hristos in toata Etiopia si in partile mancatorilor de oameni, de unde, in cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceste din viata aceasta.
9. Sfantul Iacov al lui Alfeu, Apostolul lui Hristos si fratele Evanghelistului Matei, a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu in diferite tari si la diferite popoare inchinatoare de idoli. Deci, aducand la Hristos multe popoare, s-a facut asemenea dascalului sau, caci si-a savarsit patimirea fiind rastignit pe cruce.
10. Sfantul Apostol Iuda, fiul Sfantului Iosif din Nazaret, este numit de Luca fratele lui Iacov, intaiul episcop al Ierusalimului, si fratele Domnului. Iar de Matei si de Marcu a fost numit Levi si Tadeu. El a propovaduit pe Hristos in Iudeea, in Galileea, in Samaria, in Idumeea, in Arabia, in Siria si in Mesopotamia. Iar in partile Araratului el a fost spanzurat pe o cruce de lemn, de catre inchinatorii de idoli si, fiind lovit cu sageti, si-a dat sufletul sau pentru Domnul.
11. Sfantul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a carui nunta Iisus Hristos a prefacut apa in vin, s-a numit Zilot, pentru ravna sa pentru Hristos Dumnezeul si a binevestit cuvantul lui Dumnezeu in Mauritania si in Africa. In Britania a fost rastignit de necredinciosi si astfel si-a dat duhul sau in mainile lui Dumnezeu.
12. Sfantul Matia, care s-a numarat in randul Sfintilor Apostoli, in locul lui Iuda vanzatorul, a propovaduit pe Hristos in Etiopia cea de afara, si acolo suferind multe patimi, s-a sfarsit muceniceste.
13. Sfantul si Marele Apostol Pavel, care, mai tarziu decat toti, a fost chemat de Domnul la apostolie, aratandu-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovaduit pe El inaintea neamurilor si imparatilor, incepand de la Ierusalim pana la Roma, fiind invatator la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de catre imparatul Nero, si astfel si-a sfarsit nevointa alergarii sale. Acest Sfant Apostol, impreuna cu Sfantul Apostol Petru, se cinstesc de Biserica ca cei care s-au ostenit mai mult decat altii, pentru bunavestire a lui Hristos.
†) Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet
Sfantul Ierarh Ghelasie s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si, apoi, ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba, avand o viata duhovniceasca imbunatatata si invrednicindu-se inca din tinerete cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. Apoi, curatindu-si mintea de cugetele cele rele si invrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborat in obste si a ajuns vestit povatuitor de suflete, intemeind o obste de monahi alesi.
In traditia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie ca avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga si postea, savarsind Sfantele slujbe cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, Cuviosul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntii Ramet, precum si al satenilor din Tara Motilor. In posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri de piatra si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire, unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunile lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odata, fiind cu ucenicii la adunat fin in poiana manastirii, numita Hopati si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a cazut la rugaciune si indata a aflat un izvor cu apa. Acest izvor de apa rece se vede pana in zilele noastre si se cheama Izvorul Cuviosului Ghelasie. Multi sateni iau apa din el pentru sanatate si binecuvatare.
Odata, urcand Sfantul Ierarh Ghelasie in poiana cu asinul sau la adunat fan, si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Deci, rugandu-se mult, si-a chemat ucenicii, poruncindu-le sa traiasca in desavarsita dragoste, sa iubeasca Biserica si sa fuga de betie, desfrau si de tot pacatul. Apoi, sarutandu-i pe toti, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos.
In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului Ghelasie au inceput clopotele de prin sate sa sune singure. Apoi, fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui.
In anii din urma, s-au descoperit in chip minunat, prin bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, in jurul manastirii, bucati din Sfintele sale moaste, prin care se fac nenumarate minuni in randul credinciosilor veniti la manastire pentru rugaciune si inchinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negresti-Oas, dupa ce i s-a aratat in vis un porumbel care a indemnat-o sa mearga la Manastirea Ramet, sa se roage si sa se atinga de moastele Sfantului Ghelasie, a facut precum i se poruncise in vis si s-a vindecat de epilepsie. Unei alte femei, din Albina – Timis, i-a fost vindecata mana bolnava prin neincetate rugaciuni si lacrimi la moastele Sfantului Ghelasie, iar un credincios cazut in ratacire de la dreapta credinta, din Cocora – Alba, si care era paralizat, adus fiind intr-un car cu boi, a aflat vindecare prin neincetatele sale rugaciuni si ale parintilor la Moastele Sfantului Ghelasie, intorcandu-se vindecat la casa sa trupeste si sufleteste, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Ceea ce s-a transmis prin traditia locului, de generatii intregi, s-a adeverit in zilele noastre, cand, in anul 1978, s-a descoperit in biserica manastirii o inscriptie de mare insemnatate pentru Biserica si neamul romanesc, mai ales din partile Transilvaniei, si care consemneaza numele „Arhiepiscopului Ghelasie„, al zugravului „Mihul de la Crisul Alb”, precum si anul 1337. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este imbunatatatul Ghelasie pe care poporul, in evlavia sa, il cinsteste ca Sfant.
Deci, fara indoiala, Sfantul Ghelasie a fost Arhiepiscop si pastor sufletesc al credinciosilor din centrul Transilvaniei si din Muntii Apuseni in secolele XIV-XV, retragandu-se la batranete in manastirea de metanie, Ramet.
Iar vietuitorii sfintei manastiri ii cinstesc cu veneratie parti din sfintele moaste, stiind ca, prin rugaciuni neincetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecarii de boli si suferinte. Cu ale carui sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
