Sfantul Tihon, Episcopul Amatundei; Sfantul Mucenic Marcu, Episcopul Apoloniadei
Sfantul Tihon se tragea din orasul Amatunda, cetate in insula Cipru, din parinti binecredinciosi si iubitori de Hristos, de la care a invatat din tinerete a cunoaste pe Hristos Dumnezeu si Sfintele Scripturi. El s-a numarat in clerul Bisericii si s-a randuit ca sa citeasca poporului durnnezeiestile cuvinte in biserica. Apoi, pentru curatia vietii lui, a fost hirotonisit diacon de Sfantul Memnon, episcop al aceleiasi cetati Amatunda. Si ducandu-se episcopul Memnon catre Domnul, Sfantul Tihon a fost ridicat prin alegere la scaunul episcopal si a fost sfintit arhiereu de marele Epifanie, arhiepiscopul Ciprului.
In acea vreme era inca in insula Cipru, multime de popor necredincios, care se tinea de ratacirea inchinarii la idoli. Deci multa osteneala a suferit Tihon, arhiereul lui Hristos, intorcand de la inselaciunea idoleasca la credinta pe oamenii care piereau in paganatatea elineasca si aducandu-i la Hristos Dumnezeu. Iar Domnul i-a ajutat in ostenelile lui, caci, scotand turma cea cuvantatoare din dintii lupilor rapitori si dracesti, a adus-o in ograda Bisericii celei sobornicesti si din capre a facut oi ale lui Hristos. El a sfaramat toti idolii care erau imprejurul Amatundei si dracestile locuinte, iar capistile lor le-a stricat.
Si vietuind multi ani si bine indreptand Biserica cea incredintata lui, s-a dus catre Domnul si a fost numit facator de minuni, caci multe minuni a facut in viata lui si dupa moarte. Dar viata lui intreaga si istoria minunilor lui nu s-au putut afla; caci din pricina invechirii vremii si a razboaielor agarenilor, precum multe sfinte biserici au fost pustiite, tot astfel au pierit si cartile bisericesti. Insa din multele minuni ale lui, doua au venit la stirea noastra.
Iata prima minune: Pe cand era inca tanar in casa sa, petrecand langa parinti, l-a pus tatal sau sa vanda paine; pentru ca aceea era meseria tatalui sau, ca din vanzarea painii sa-si hraneasca familia. Iar fericitul tanar dadea painea la saraci fara plata. Deci tatal lui, instiintandu-se de aceasta, a inceput a se supara asupra lui si a-l ocari. Iar tanarul, fiind insuflat de Dumnezeu, ii zicea: „O, tata, pentru ce te mahnesti, ca si cum ai suferi vreo paguba? Painile le-am dat imprumut lui Dumnezeu si am zapisul Lui cel nemincinos, Care zice in sfintele carti: Cel ce da lui Dumnezeu, va primi insutit! Iar de nu crezi cele graite, sa mergem la hambar si vei vedea acolo, cum Dumnezeu da datoria Sa, celor ce I-au dat Lui cu imprumut”. Aceasta zicand-o, a mers cu tatal sau la hambar, si, cand a deschis usa, a aflat camara care era desarta, plina de grau curat. Iar tatal sau s-a mirat cu spaima si, cazand, s-a inchinat lui Dumnezeu, dandu-I multumire. Dintr-acea vreme nu mai oprea pe fiul sau sa imparta paini la saraci cat va voi.
A doua minune este aceasta: intr-o oarecare vie, lucratorii taind firele cele uscate, le aruncau afara; iar Sfantul Tihon, adunand acele vite uscate, le sadea in via sa si se ruga lui Dumnezeu sa-i dea la via lui patru daruri: Cel dintai, ca vitele cele uscate, fiind sadite, sa primeasca umezeala si putere vie, ca ele sa se inradacineze, sa rasara si sa creasca. Al doilea, ca acea vie a lui sa fie indestulata cu rodurile sale. Al treilea, ca strugurii sa fie dulci la gust si sanatosi. Al patrulea, ca strugurii din via lui sa se coaca mai degraba decat in toate viile.
Astfel rugandu-se, a doua zi, mergand la acele vite uscate pe care le sadise, le-a gasit pe toate rasarite si inverzite. Si incepand a creste intr-acelasi an mai presus de obicei si de firea sa, au adus mare indestulare de struguri. Si fiind strugurii inca verzi in celelalte vii, in via Sfantului Tihon strugurii se copsesera mai degraba decat la toti si erau foarte dulci la gust si foarte folositori sanatatii omenesti. Acea vie a fost lucrata multi ani nu numai cat a trait Sfantul Tihon, ci si dupa moartea lui, aducand rod cu indestulare. Si in tot anul, mai inainte de vremea cea obisnuita a coacerii tuturor viilor, in 16 zile ale lunii iunie, la pomenirea Sfantului Tihon, se aduceau la biserica sfantului struguri copti din acea vie, iar cu vinul cel stors dintr-insii, se savarsea jertfa cea fara de sange la Sfanta Liturghie.
Din aceste doua minuni se poate vedea cu indestulare ca Sfantul Tihon a fost facator de minuni si mare placut al lui Dumnezeu. Se adevereste inca la slujba lui si aceasta, ca vremea sfarsitului sau a vazut-o mai inainte si a spus aceasta si altora. Pentru sfintenia acestui facator de minuni, sa fie slavit Dumnezeul nostru acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
