Făcând apel la istorie nu putem să nu remarcăm faptul că, în timpul glorioasei domnii a Regelui Carol I (1866 – 1914) au fost clădite cele mai importante edificii ale Capitalei: Palatul Regal, Atheneul Român, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Cotroceni, Cercul Militar, Facultatea de Medicină, Palatul CEC, Palatul Poștelor, Gara de Nord, Muzeul de Istorie Naturală, Banca Națională sau marile parcuri. Unul dintre acestea este chiar parcul care poartă și astăzi numele domnitorului, inaugurat de majestatea sa la data de 6 iunie 1906, cu prilejul manifestărilor organizate de împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a primului rege al României.
Parcul, care ocupă o suprafață efectivă de 45 hectare, a fost amenajat în Grădina Filaretului din Dealul Bucureștiului, într-o zonă cunoscută încă de la 1848 drept „Câmpul Libertății”, locul în care Bălcescu, Goleştii, Christian Tell ori Magheru și-au ținut discursurile mobilizatoare, iar lumea a pornit spre palatul domnitorului Bibescu. Complexul s-a creat după ce, în prealabil, s-a asanat o baltă mocirloasă, în care ajunseseră să se scalde bivolii. Lucrările de orânduire a mlăștinoasei câmpii, cu secarea bălții și nivelarea terenului, au durat un singur an, interval de timp în care a fost modelat terasamentul cu peste jumătate de milion de metri cubi de pământ și au fost plantați – sub grija grădinarilor horticultori Samuel și Louis Leyvra – aproape 60.000 de arbori mari, coniferi și arbuști, sute de mii de plante forestere și flori variate. Planul de construire a parcului Carol I a fost încredințat arhitectului peisagist francez Eduard Redont, care a împărțit cu inteligență construcțiile și aleele, în genul grădinilor franceze, fiind ajutat de alți arhitecți renumiți, precum Burcuș, Ștefănescu, Berindey, Petculescu, Schindl, Mingopol, Kantzler, Engerlein, Hălăceanu, Cerkez, Bolintineanu, Stavăr, Maimarolu și de inginerii Grant și Perlasca. Încă de la început, Parcul Carol I a oferit o impozantă perspectivă care se încheia cu „Palatul Artelor”, viitorul Muzeu Militar Național, fără a omite de aici prezența Observatorului Astronomic, a bisericii „Cuțitul de Argint”, a sculpturilor lui Paciurea și Stork, dar mai cu seamă a construcțiilor rămase și astăzi disponibile publicului, anume „Cetatea lui Țepeș” (o reconstituire a Cetății Poenari), Fântâna „Filaret”, donată de Cantacuzino zis „Nababul” și „Arenele Romane”, opera formidabilului arhitect Leonida Negrescu, cu o capacitate de 5.000 de locuri.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic