Legătura strânsă pe care arhitectul elvețiano-german G. A. Suter o avea de multă vreme cu Regele Carol I l-a făcut să considere că misiunea sa în Regat va dura o veșnicie. Ei bine, Regele Carol I se stinge în toamna anului 1914, iar Suter este nevoit să-și reconsidere planurile de viitor.
Rămas fără protectorul său, dar și fără iubita soție, Elise Suter-Cremer, care moare în 1916, antreprenorul începe ușor-ușor să-și înstrăineze acțiunile și proprietățile. La 1 ianuarie 1921, la Zurich, Suter se desparte și el de această lume, trecând în neființă la vârsta de 77 de ani. Se spune că ultima dorință a fost ca rămășițele sale să fie aduse la București. Anunțul privind decesul lui Gustav Adolf Suter apare în două dintre cele mai populare gazete bucureștene ale vremii, „Adevărul” și „Universul”. „Adevărul” elogiază existanța lui Suter, menţiond că de numele lui se leagă Gramont, unul dintre cele mai frumoase și igienice cartiere ale Capitalei: „Dintr-o mlaștină și un cuibar de infecțiuni (n.n. mahalaua Broscăriei, zisă şi a Broştenilor), G. A. Suter a creat un mic orășel, deschizând străzi, pavându-le și construind imobile pentru cei nevoiași. Tot grație acestui om au fost create cartierele Filaret, Colentina, Ștefan cel Mare, precum și grupul de vile de pe Aleea Suter, în fața Parcului Carol”. Marea majoritatea a surselor indică faptul că, după moartea lui Carol I, Gustav Adolf Suter și-ar fi vândut palatul unui misterios bancher grec, care a cumpărat casa pentru misterioasa lui amantă. Din păcate, nimic concret.
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic