Mari zarafi ai sfârșitului de Secol XVIII și început de Secol XIX în Țara Românească (alături de Meitani, Sachelarie, Hagi Moscu, Bellu sau Iancu Scufa), Facca și Romanit sunt cei de numele cărora se leagă istoria superbului palat în stil neo-clasic cu elemente neo-baroce situat astăzi în Calea Victoriei, la numărul 111, edificiu care găzduiește Muzeului Colecțiilor de Artă.
În afara rolului lor economic, zarafii (cămătari/bancheri) au jucat și roluri politice. Au fost numiți în divane, în administrația orașelor, epitropi de spitale sau de școli. Este și cazul lui Constantin Facca și Grigore Romanit, ambii intrați în slujba domnilor, primul drept clucer (funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei), ultimul în calitate de efor al Casei podurilor (un soi de ministru al drumurilor) și mare vistier (funcţia corespunzătoare ministrului de finanţe de azi).
Originile palatului de astăzi datează din debutul veacului al XIX-lea, mai precis din 1812, când clucerul Facca începe clădirea unei case arătoase la intersecția Podului Mogoșoaiei cu Podul Târgoviștei.
Din cauze necunoscute, imobilul rămâne neterminat până la achiziționarea lui de către Grigore Romanit, zaraful grec devenit nu doar foarte bogat, ci și un personaj extrem de influent. De altfel, nu peste mult timp, Romanit avea să ajungă omul de încredere al primului domn pământean de după perioada fanariotă, Grigore IV Ghica. De altfel se spune că Grigore D. Ghica prefera să dea toate balurile și recepțiile cuvenite în casa bunului său sfetnic Romanit, care transformase imobilul zidit de Facca într-un mic palat, „având tavanurile de o bogăţie rară şi de bun-gust, lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad” (Ion Ghica).
Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic