După 1955, guvernul comunist mută în acest edificiu monumental, de pe strada strada Ion Ghica nr. 4, sediul Bibliotecii Centrale de Stat. O măsură discutabilă, inoportună chiar, având în vedere că imobilul nu era deloc potrivit pentru a păstra în deplină siguranță fondurile de bibliofilie. Iar zestrea însuma peste 12 milioane de documente bibliografice, printre care și cel mai vechi document deținut de bibliotecă, manuscrisul „Codex aureux”.
La insistențele celor din domeniu, Nicolae Ceaușescu construiește spre sfârșitul anilor ’80 o clădire dedicată Bibliotecii Naționale, pe Bulevardul Victoria Socialismului, dar lucrările sunt înghețate ca urmare a izbucnirii Revoluției din 1989. În 2006, Ministerul Culturii decide rescrierea în primul rând a fațadelor și transformarea construcției de lângă Piața Unirii într-un centru cultural de concept nou, piesa de rezistență fiind, evident, noua Bibliotecă Națională. În 2011, după 22 de ani de așteptare, la capătul unei investiții de peste 100 milioane de euro, are loc inaugurarea sediului și startul transferului de documente bibliografice, moment în care vechiul imobil din strada Vestei își pierde din importanță. El reintrase încă din 2008 în patrimoniul și administrarea Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. Recent, clădirea din Centrul Istoric, “peste care au trecut două războaie mondiale și două cutremure devastatoare, fiind în continuare un punct de referință în peisajul arhitectonic al Capitalei”, a fost scoasă la licitație pe piața imobiliară. Potrivit reprezentanților Camerei de Comerț și Industrie București, au existat discuții cu potențiali cumpărători sau chiriași, printre aceștia numărându-se și cei ai unor celebre lanțuri de cafenele. În prezent, clădirea nu este utilizată decât temporar, cu târguri și expoziții comerciale amplasate la parter.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic