Casa Poștei, viitorul Muzeu de Istorie a României, a fost terminată în anul 1900, fiind dată în folosință în timpul mandatului locotenent-colonelului în rezervă Mihail Ghica. De numele celor două personalități din fruntea P. T. T., Cezianu și Ghica, se leagă de fapt apariția acestei clădiri monumentale în peisajul arhirectural al Bucureștilor, un edificiu pe care îl putem admira astăzi, pe Calea Victoriei, la numărul 12.
Așa cum menționam în episoadele anterioare, palatul a fost clădit după planurile lui Alexandru Săvulescu, arhitectul Ministerului de Interne și președinte al Societății arhitecților, “o figură jovială și foarte populară în București” (Constantin Bacalbașa). Lucrările au fost executate sub controlul unei comisiuni tehnice, compusă din ingineri inspectori generali C. Mironescu, P. Tărușanu și Gr. Cerchez, membri în consiliul tehnic superior de pe lângă ministerul lucrărilor publice, în paralel cerându-se avizul și arhitecților profesori din Paris, Ginain și Geradett.
Conform documentelor păstrate în arhivă, suma totală cheltuită pentru construirea palatului a fost de 7,7 milioane de lei, dintre care 4,2 milioane au reprezentat construcția propriu-zisă, diferența fiind înghițită de costul exproprierilor, mobilierului și a diferitelor dotări. Ca fapt divers, pentru întreținerea palatului poștal din București se cheltuiau anual fonduri în valoare de 15.000 lei.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic