Monument arhitectonic, bisericesc şi cultural al oraşului Bucureşti, Biserica Albă poartă hramurile a trei sfinți, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mucenic Haralambie şi Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.
Biserica a fost clădită în Secolul al XVIII în mahalaua numită inițial a Vişichii, apoi a lui Popa Dârvaş, ultimul nume fiind atribuit și lăcașului de cult până undeva în debutul veacului 19. Ulterior, biserica a primit numele de Biserica Albă, ca urmare a zugrăvirii simple a exteriorului cu var.
Ultima operațiune semnificativă de consolidare a lăcaşului de cult – inclus pe Lista Monumentelor Istorice în 2010 – a avut loc între 1868 -1873, sub comanda arhitectului Johannes Sperl. Atunci au fost construite cele două turle din lemn şi tablă, învelitoarea, antreul, pardoseala și ferestrele. Totodată, a fost adusă aici – de la o biserică a Episcopiei Râmnicului – o superbă catapeteasmă, lucrată în stil oriental la Veneția, datând din a doua jumătate a Secolului al XIX-lea. În plus, interiorul a primit o serie de impresionante picturi în ulei, opere purtând semnătura lui Gheorghe Tăttărescu, un pionier al neoclasicismului în pictura românească.
De altfel, Biserica Albă din Calea Victoriei adăpostește două icoane extrem de prețioase realizate de Tăttărescu în acea perioadă de timp: Mântuitorul și Maica Domnului. Ambele sunt prezente în pronaos, la intrarea în biserică. Alte lucrări de refacere au mai avut loc în 1910 (porticul este extins cu câte o travee spre nord și sud), 1948 (lucrări exterioare), 1960 (restaurare picturi interior), 1978 (consolidare printr-o centură de beton armat la nivelul bolţilor), între 1986 – 1988 și 2007.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic