În ciuda vremurilor moderne pe care le trăim, Bucureștiul reușește să-și păstreze foarte bine istoria, identitatea și tradițiile strămoșești, toate acestea reprezentând un punct forte al capitalei pe harta turistică europeană. La doar un kilometru distanță de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, într-o zonă plină de verdeață, se află un alt muzeu menit să ne reamintească arta populară și stilul strămoșesc. Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici este rezultatul pasiunii pentru artă a unui medic de geniu, dintr-o familie de genii.
Până să vi se deschidă larg ușile “vilei cu clopoței” (cum era cunoscută clădirea în care astăzi este muzeul), trebuie să admirați portretul unui important exponent al medicinei românești. Pentru că Prof. Dr. Nicolae Minovici (1868-1941) a fost un om de admirat atât din prisma realizărilor științifice, cât și din punct de vedere al voluntariatului de care a dat dovadă pe parcursul vieții sale. Prețioasa moștenire lăsată românilor de frații Minovici (Mina și Nicolae) în domeniul științific (Mina Minovici este fondatorul medicinei legale) este completată de ambiția lui Nicolae de a ajuta oamenii. Creionând pe scurt câteva dintre reușitele care ne marchează și acum viața, lui Nicolae Minovici îi datorăm faptul că astăzi oamenii legii pot identifica infractorii pe baza amprentelor sau înființarea în 1906 a Serviciului de Salvare, primul de acest gen din Balcani. Tot el a fost cel care a creat, în 1934, primul spital de urgență din România, al doilea din Europa la acea vreme. De numele său se leagă și două lucrări științifice unice: titlul de doctor în medicină l-a obținut cu lucrarea inedită „Tatuajele în România” (1898), iar cealaltă, care a șocat pur și simplu lumea medicală mondială, „Studiu asupra spânzurării” (1904). În cadrul acestui studiu, Nicolae Minovici a fost el însuși cobai în cercetarea efectelor agoniei prin autostrangulare, provocându-și sufocarea în 12 ședințe. Minovici nu era numai un om deștept, cu idei inovative, ci și unul foarte implicat în viața de zi cu zi a românilor, un adevărat filantrop care clădea din nimic. Nicolae Minovici s-a implicat și în administrația centrală, unde a simțit că poate face la fel de multe, ca și în medicină. Așa a și fost, pentru că nu degeaba i se spunea în folclor „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”. Primar al sectorului III Albastru (mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă), Minovici a reclădit zona pornind de la curățarea mormanelor de gunoi, a dărâmat maghernițele insalubre și cocioabele și a transformat maidanele în parcuri. În toate măsurile sale luate ca primar, Nicolae Minovici era apreciat în special pentru aplecarea sa către oamenii nevoiași. Așa se face că Minovici a mai realizat o premieră: în 1934 a fost ales primar, fără să candideze, în comuna Băneasa (cartierul Băneasa de astăzi). Asta datorită faptului că Minovici i-a ajutat pe oamenii de aici, împrumutându-i cu bani pentru a-și rezolva diversele necazuri. De altfel, Nicolae Minovici și-a donat, spre sfârșitul vieții, toate economiile orfelinatelor. În toată viața sa de savant, Nicolae Minovici și-a hrănit continuu pasiunea pentru artă. Iar mărturie a acestei pasiuni este muzeul situat în sectorul 1 al Capitalei, pe strada care îi poartă numele. Nicolae Minovici a demarat construcția casei în 1905, într-o zonă cu teren denivelat și lacuri înconjurate de păduri, denumită Dumbrava Băneasa. Contrar tendințelor cosmopolite de atunci, el a dorit să-și facă o casă în stilul strămoșesc, care să amintească arhitectura vechilor cule (case înstărite). Construiește astfel imobilul, cu un foișor în arcade trilobate susținut de stâlpi sculptați în piatră în stil brâncovenesc, sprijinită de un turn medieval, în care 40 de clopoței emiteau la cea mai mică adiere a vântului, melodii armonioase. În fața vilei era un felinar cu petrol, sub care, pe un panou Dr. Minovici scrisese diferite lozinci încurajatoare, în special pentru acei ce veneau pe jos de la Bufet: “Încet, încet, departe ajungi”/ „Umblă pe jos de vrei să fii sănătos” sau „Un ceas de dimineață face cât trei după amiază”. Doar un an casa a servit drept reședință de odihnă, fiindcă în 1906 imobilul ridicat după planurile arhitectului Cristofi Cerchez a devenit adăpost pentru o impresionantă colecție de artă etnografică românească. Astăzi, fiecare colț din vila situată pe Şoseaua Bucureşti – Ploieşti, colţ cu strada Doctor Nicolae Minovici, numărul 1, este folosit ca spațiu de expunere: de la obiecte ceramice, piese decorative, mobila de furnir de nuc până la tablouri prețioase sau obiecte vestimentare foarte vechi și atât de apreciate de vizitatori. La numai câțiva metri de Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici se află un alt muzeu Minovici. Este vorba despre Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Minovici”, nepot după soră al lui Nicolae Minovici. Casa Minovici, construită în stil Tudor și împrejmuită de un parc în stil englezesc, a dus mai departe aplecarea lui Nicolae Minovici pentru artă. Aici pot fi admirate vitralii din secolele XVI – XVII, gravuri, picturi, cărți rare și mobilier unic.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional
