Palatul Șuțu, splendoarea unei epoci

Una dintre cele mai vechi reședințe aristocratice din Capitală, care astăzi adăpostește un patrimoniu de excepție, este Palatul Șuțu. Actualul sediu al Muzeului Municipiului București  are o istorie impresionantă, cronicari din toate timpurile întrecându-se în a descrie atât minunea arhitecturală vizitată anual de sute de mii de turiști, cât și poveștile inedite țesute în jurul existenței acestui imobil. Dacă multe detalii legate de construcție se știu deja, prea puține se cunosc despre ce se întâmpla efectiv între zidurile palatului sau despre cum erau văzuți stăpânii impunătorului imobil.

Palatul Șuțu (1833-1835) s-a ridicat la inițiativa postelnicului Costache Șuțu, după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit. Abia în 1862 prindea viață și interiorul somptuosului palat, cu ajutorul renumitului sculptor și artist decorator Karl Storck. Ca un prim fapt inedit, când în Capitală a fost introdus iluminatul cu petrol lampant (1857), Palatul Șuțu a fost primul imobil iluminat astfel, fapt ce a constituit principala atracție pentru bucureșteni.

Încă din 1888, străinii ce pășeau pragul palatului rămâneau înmărmuriți de frumusețea și atmosfera locului. Iată ce nota un călător suedez, cunoscut ca autor sub pseudonimul Topchi, și preluat de George Potra, în cartea sa Din Bucureştii de ieri:  „Să intrăm apoi la dna şi dl Grigore Suţu, în cea mai bogată şi cea mai primitoare casă din Bucureşti. Acolo întâlneşti tot oraşul, fără deosebire de partid politic, fapt neobişnuit. Te afli pe teren neutru, ceea ce adaugă un farmec deosebit acestor splendide recepţii. Casa aşezată în cel mai frumos cartier al oraşului, înconjurată de o vastă grădină, izbeşte dintru început privirea. După ce urci splendida scară prin care pătrunzi în sălile de bal, îţi dai seama că interiorul acestei senioriale aşezări corespunde cu înfăţişarea sa exterioară.O imensă oglindă se desfăşoară până aproape de tavan, iar acolo sus afli o înşirare de saloane, precum şi două mari săli, pline de lume. Cele mai frumoase femei, îmbrăcate în minunate toalete, îţi trec prin faţa ochilor”. Din cronicile vremurilor reiese că frumusețea aparte și exclusivistă a interiorului palatului se datorează fiului postelnicului, Grigore Șuțu și a soției acestuia, Irina, cei doi fiind considerați cuplul epocii. Constantin Argetoianu, în Pentru cei de mâine: „Suţu şi Suţuleasa ieşeau în toate zilele la plimbare într-o caleaşcă demodată, cu roate roşii. (…) Pe perine, nemişcaţi şi ei, şi muţi, stăteau Șuţu – în haine negre, cu jiletcă şi mănuşi albe, cu ţilindrul impecabil pe cap, cu mustăţile şi cu ţăcălia răsucite şi cănite – şi, lângă el, Șuţuleasa, galbenă şi cam umflată, numai în mătăsuri. Publicul bucureştean se obişnuise cu acest alai de vicleim, pe care-l privea cu indulgenţă şi veselie: «Turcul şi Cămila», după cum îi botezase nu mai ştiu cine, se bucurau chiar de un fel de popularitate pe uliţele oraşului şi la Şosea”. Purtători ilegali în acele vremuri ai titlurilor de prinț și prințesă, Irina și Grigore Șuțu aveau servitori în casă, arnăuţi muntenegreni „îmbrăcaţi în fustanale, cu pistoale şi iatagane la brâu. În casă slujea întotdeauna un tânăr negru. Bucureştenii cunoşteau toţi pe «arapul lui Suţu»” (Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată). În timp ce Grigore Șuțu era pasionat de păsările exotice, Irina Șuțu era celebră pentru balurile pe care le organiza. „Aveau o singură plăcere, să primească oaspeţi şi dădeau baluri toată iarna, o dată pe săptămână şi – de multe ori – de două”, îşi amintea Constantin Argetoianu, în Pentru cei de mâine. Iar cuplul epocii știa cum să-și impresioneze oaspeții. Aceștia primeau „mici cutiuţe de aur smălţuit, nécessaire-uri de argint, flori artificiale de toată frumuseţea şi pene de struţ”. Sperăm că aceste rânduri v-au purtat deja în fața Palatului Șuțu  şi atunci vă invităm să  intrați și să savurați atmosfera unei epoci  unice. Bucurați-vă de toate expozițiile legate de istoria Bucureștilor care au loc aici și păstrați în memoria vizuală tezaurul provenit din numeroase cercetări arheologice.

Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic