“Ne întâlnim în faţă la TNB” sau “Te aştept pe scările de la TNB”, aşa îşi dau întâlnire bucureştenii, Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” fiind punctul de reper al oamenilor care preferă să se mai vadă unul cu altul şi faţă în faţă, nu numai să comunice pe reţelele de socializare. Dar, cel mai important, Teatrul Naţional este un reper cultural colosal, fiind unul dintre cele mai populare obiective ale Capitalei, meritând să-i deschideţi uşile ori de câte ori aveţi ocazia.
Din fericire, în ciuda vremurilor pe care le traversăm, marcate serios de dezvoltarea tehnologiei care creează omului de azi un confort, să-i zicem, perfid (butonatul pe telefon, reţele de socializare, statul în faţa televizorului pe Netflix), ieşirile la teatru, la muzee, la expoziţii de artă nu şi-au pierdut farmecul. În fond, teatrul ne şlefuieşte educaţia, ne lărgeşte orizonturile culturale. Teatrul românesc a fost şi este o busolă a emoţiilor de tot felul, o continuă lecţie despre a primi şi a dărui. În prezent, Teatrul Naţional dăruieşte, sub un singur acoperiş, o experienţă teatrală completată de galerii expoziţionale, tururi ghidate, internet gratuit şi un muzeu în plină reinventare. Sunt foarte multe personalităţi care au contribuit la zămislirea teatrului românesc, mărturia eforturilor acestora putând fi văzută la Muzeul Teatrului Naţional. Acesta prezintă istoria (pe alocuri zbuciumată) în imagini şi documente a teatrului românesc, a oamenilor care s-au luptat pentru ca Bucureştiul să aibă o instituţie de o asemenea anvergură, dar şi istoria succesului. 
Parte din patrimoniul acestui muzeu, care în prezent se află în reconfigurare, datează din 1942, sub conducerea lui Liviu Rebreanu, când strădaniile actorului George Franga scot la lumină un tezaur teatral excepţional. Franga s-a ocupat personal şi a adunat de la actorii vârstnici şi de la rudele marilor artişti tot ce era semnificativ pentru istoria teatrului românesc: tablouri, sculpturi, fotografii originale, obiecte personale şi costume, piese de mobilier şi documente rare. Muzeul aduce în prim plan portretele celor 44 de directori ai primei scene, începând cu Costache Caragiale şi continuând cu Matei Millo, C.I. Nottara, Tony Bulandra, George Vraca ş.a.m.d. Un loc special revine dramaturgilor Vasile Alecsandri (creatorul repertoriului naţional), Ion Luca Caragiale (geniul dramaturgiei naţionale), Barbu Ştefănescu Delavrancea, Camil Petrescu sau Mihail Sebastian. Operele de artă ce îi întruchipează pe faimoşii părinţi ai scenei sunt semnate de artişti pe măsură: pictorii Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi, Alexandru Ciucurencu şi sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Oscar Han, Miliţa Pătraşcu. Deocamdată, muzeul este închis publicului larg, instituţia trecând printr-o perioadă de restaurare a obiectelor de muzeu şi reamenajare pentru ca, în final, să prezinte în faţa vizitatorilor o expoziţie permanentă demnă de valorile teatrului şi în acord cu tendinţele europene. Însă, din fericire, foaierele Teatrului Naţional găzduiesc constant diverse expoziţii care pot fi admirate cu ocazia spectalelelor. În plus, Piaţa Universităţii, unde tronează semeţ Teatrul Naţional, reprezintă un adevărat circuit cultural-turistic dacă ţinem cont că la doi paşi se află Centrul Vechi şi apoi Calea Victoriei, cu un patrimoniu istoric de excepţie.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic