Ce ar fi cultura românească fără spectacolul liric şi generoasa scenă a Operei Naţionale din Bucureşti? Ar fi mult mai săracă şi văduvită de nume de rezonanţă internaţională, talente care au încântat, de-a lungul timpului, publicul român şi nu numai. Puţină lume ştie că fiecare spectacol de operă este însoţit de o expoziţie a teatrului liric oferită de Muzeul Operei Naţionale.
Înainte de a vă etala istoria Operei Naţionale, a clădirii monumentale ce o găzduieşte, am vrea să vă vorbim mai întâi despre muzeul care reprezintă mărturia străduinţei oamenilor de cultură ai României ce au fondat colosala instituţie de cultură. Expoziţia permanentă, amenajată într-un spaţiu multifuncţional la etajul al II-lea al somptuoasei clădiri din Bulevardul Mihail Kogălniceanu 70-72 (lângă Parcul Operei), ne introduce în atmosfera elegantă şi rafinată a spectacolului liric, unde muzica dictează. Colecţia Muzeului Operei Naţionale cuprinde undeva pe la 30.000 de bunuri culturale, însă cifra nu poate fi indicată cu exactitate întrucât cei care se îngrijesc de patrimoniul muzeului sunt mereu plăcut surprinşi să mai găsească prin depozitul Operei câte un obiect cu valoare istorică.
În mare parte, colecţia este formată din fotografii, afişe, programe de sală, scrisori, busturi ale fondatorilor Operei Naţionale, ale artiştilor de anvergură, partituri consacrate, texte după care studiau marii artişti, costume de scenă, piese de recuzită sau tablouri. Aici pot fi studiate partituri vechi cum ar fi partitura mezzo-sopranei Victoria Costescu Duca (1899-1985), cea a sopranei Elena Drăgulinescu Stinghe (1881-1970) sau albumele de presă şi fotografie ale sopranei Letizia Perracini. Pot fi, de asemenea, admirate şi obiecte personale ale marilor artişti: agrafele şi evantaiul mezzo-sopranei Florica Cristoforeanu (1886-1960), şalul de lână al mezzo-sopranei Elena Teodorini (1857-1926) sau ceştile de cafea din porţelan ale tenorului Valentin Teodorian (1928-1995). În expoziţie pot fi regăsite, de asemenea, vasul ornamental primit de soprana Elena Simionescu în 1973 pentru rolul Pamina din “Flautul fermecat” de W.A. Mozart, interpretat la Saarbrucken, păpuşile şi felicitarea primite de Opera Română la Ljubljana în 1968. Din recuzita de scenă, fie că vorbim de costume sau accesorii, amintim pantofii din “Don Pasquale”, de G. Donizetti (1969), Tamburina din “Carmen”, de G. Bizet a mezzo-sopranei Florica Cristoforeanu, un fragment de armură din “Otello”, de G. Verdi, splendidul costumul din “Tosca”, de G. Puccini (replică după original) – purtat de soprana Marina Krilovici și costumul din “Flautul fermecat” – purtat de soprana Silvia Voinea. În prezent, muzeul este în plină reconfigurare, dorindu-se o mai mare acoperire din punct de vedere istoric a începuturilor spectacolelor de operă din România şi prezenţa în mai multe spaţii din incinta instituţiei, într-un nou concept curatorial. Până atunci, expoziţia poate fi vizitată în cadrul spectacolelor Operei Naţionale. Despre acestea şi istoria detaliată a teatrului liric românesc vom vorbi în detaliu într-un articol viitor.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
